Chemopoezie

Sunt zile întregi de când n-am ieșit.
Stau treaz nopțile, schimbând canalele tv,
fumez și privesc luna verde care crește peste blocul vecin, ca o ciupercă fantastică.
Zâmbetul ei radioactiv mă contaminează cu teama că voi rămâne (permanent) exilat după zăbrelele celulei.
Din asfaltul străzii au răsărit ghiocei ca-n poemele fetei din liceu,
trimise în pauze pe fratele ei sau găsite a doua zi în banca mea, ofilite de așteptare.
Le udam cu grijă, filă după filă cu lacrimi de bucurie.
A murit de …
De zile întregi am senzația că înghit smocuri de păr în loc să respir.
Tristețe blondă cu iz de ghiocei ofiliți pe hârtie. Plumb. Primăvară de plumb în oasele mele.
Sunt zile întregi de când stau întins pe un perete și desenez aripi în dreptul ferestrei.
Păsări negre se lasă atrase-n capcană, se lovesc de ziduri.
Rămân captive în tencuială.
Le hrănesc cu boabe crescute din lanul de neliniște care mă bântuie.
Sunt zile întregi de când … stau treaz nopțile, filă după filă.
Hrănesc tăcerile ei.

(sursa foto originală: emag.ro)