Emil Brumaru
Sînt ultimul tău visător,
Ce-ți pupă-orbește un picior
Pînă acolo unde dînsul
Cu celălalt se întîlnește
În mlaștini cu miros de pește,
De-amestecăm roua cu plînsul
Și devenim brusc două flori
Care își sorb nopți lungi și zile
Cu-atît de delicatele pistile…
(sursa foto: viata-interioara.blogspot.com)
