Emil Brumaru 
***
Pînă și-odăile mi-au devenit străine,
Nici în oglinzi măcar nu mă-ntîlnesc cu mine,
Ci tot cu altul, tot cu altul. Și-i posac
Încît nu știu cu dînsul ce să fac.
Să-i spun ceva? Să îl întreb ceva?
Să-i povestesc despre mireasma ta
Pierdută, de parcă nici nu a fost?
Să-l cert? Dar pentru ce? Nu îl cunosc…
(sursa foto: altarulcredintei.md)
