Strîng elixirul vieții-ntr-un clondir
Din iarba controlată fir cu fir
În zori, cînd simțurile mă ajută
Și mă ferește de greșeli o ciută
Ce mă-nsoțește și-mi dă peste mînă
Cu botul dacă-mi scapă vreo minciună.
Apoi ascund clondiru-ntr-un dulap
Și toată ziua de-orice grijă scap:
Strig fluturii pe nume-n catalog,
Fîntînile să fie-adînci le rog,
Pun plapuma iubitei pe o sîrmă
Și-o bat cu patimă pîn’se dărîmă
Cu tot cu izurile ei nerușinate,
Trag frunzele să steie cît mai late
Și-ngrămădesc la marginea potecii
Roua, măraru-n floare și dovlecii
Și-n preajmă magaziile, anume,
Din rumegușuri cînt-o rugăciune…
(sursa foto: vanatorul.ro)