Pe pămînt

Ne aplecam peste fîntîni și ne strigam unul pe altul
Și nimeni, nimeni nu ne răspundea
Și ne trînteam pe spate-n iarbă și atunci abia
Cădea un înger, sfîșiind înaltul,
Să ne șoptească un răspuns. El Auzea!
„Voi doi ați fost, demult, sub un copac frumos
Și de mirosul vostru sprjinite, frunzele clipeau, n-o luau în jos,
Și fructele pluteau, lin, printre crengi
Și, nemușcate, rămîneau mereu întregi
Și-aveați alături flori ce-și clipoceau roua spre soare,
Izvoare largi, neatinse de vreo boare,
Ce marginile și le rotunjeau
Numai cînd fluturii din ele beau
Ca să le fie ca o rugăciune saltul.”

Ne aplecam peste fîntîni și ne strigam unul pe altul…

(sursa foto: metropotam.ro)