De-o vreme în pădure se formase
Ordinul Zînelor Nesățioase
În frunte cu Titania și-al ei măgar
Cu coroniță de mărgăritar.
Dînsul ara cu trupul ei prin iarbă,
Cu sînii ea-i ștergea roua din barbă
Și îi prăjea pe fundul ei fierbinte
Hribi și-opintici, fierbea supe de linte
Și-i așternea fețe de mese-n flori
Dîndu-i să bea șampanii și lichior
Pînă vedea că scorburile-s duble
Pline cu spiridulce cu buci suple
Din care se-nfrupta, fiindcă Titania
Punea la cale toată pătărania
Fără să aibă nici un pic gînduri geloase…
De-o vreme în pădure se formase
Ordinul Zînelor Necuviincioase…
(sursa foto: artelux.ro)