Emil Brumaru 
Cu cît ți-e mai aproape Muza,
Îți crapă după dînsa buza
Și nu mai scrii, ci-o iei în brațe
Și-o-ndopi cu linguri de dulceață
Și-i torni în subțiori uleiuri
Și-o umpli în buric cu cleiuri
De prun prelinse de pe scoarțe
Și-n fiecare zi tot marți e,
Și-s dulci povești, vechi obiceiuri,
Cînd săptămîna-abia începe
Cu nechezatul unei iepe
Pur-sînge și pur-bunăciune
Ce-o călărești și-o lași în spume
Duminica,-n capăt de lume,
Uitînd pe veci ce-ai vrut a spune,
Ascuns cu ea în podul casei.
Și-o ții sub țiglele mătasei
Și-o legi cu frîie din dantele
De horn, cumva să nu te-nșele
Cu alt poet și-n taină-o-nveți
Că tu-i ești singur călăreț
Cu șea de-argint, dîrlogii creț…
