Emil Brumaru 
Mirosul de imbecilitate plăcută pe care-l răspîndesc ardeii copți.
X
Pentru a le exaspera puritatea băga crinii în oțet.
X
Scrisoare de la S.K.
X
Să ne pilim zimții cu vin
Cîte puțin, cîte puțin.
X
Un motan suferind de angor pectoris.
X
Pauzele din „Catalog” datorate, cred, lui Mugur. Iată, nu pot scrie în prezența unui străin pe domeniile rezervației naturale de îngeri.
X
Ahab, care-și fixa piciorul de fildeș într-o gaură făcută-n podea. Eu fixîndu-mi șezlongul de ani de zile, în aceleași găuri din pămînt, cu picioarele ușor putrezite.
X
Senzația dureroasă, pe care o am de cîtva timp, că sunt bătrîn. Mai ales de cînd primesc scrisorile de la Tamara.
X
Ce-a însemnat pentru mine vizita de săptămîna trecută a lui Mugur? O iritare (de intensitate diferită, uneori atingînd gradul de fierbere vizibilă) continuă! Mă mir, mă condamn. Totuși asta e: ciudă, neînțelegere, veșnica lui fugă de subiectele grave, dureroase, prin discuții, prin îmbufnări.
X
La începutul săptămînii care a trecut am primit (vreo trei zile la rînd) scrisori copilăroaase de la Tamara. Mă învățasem să caut plicurile ei și, iată, acum cînd nu mai primesc nimic sunt puțin trist.
X
O bilă de sticlă albastră.
X
Evident: neplecarea în Finlanda, nepublicarea în Luceafărul m-au mohorît sufletește.
X
Acum cîteva zile gazda freacă o tablă de rugină cu o perie de sîrmă. În colțul casei este o cîrtiță moartă cu labele în sus. (O găsesc și a doua zi, însă cu capul mîncat!)
X
Vocea de bas a preotului, de dimineață, care vine mereu la gazdă să-și repare cîte ceva.
X
Îngerii, executînd dimineața, la instrumentele lor sublime, tangouri simfonice pentru eleva Tamara (cea care bea votcă și fumează țigări proaste).
X
Crin cu chipiu.
X
Eleva Tamara, întrebîndu-mă c-o impertinență delicioasă dacă nu mă interesează și ce chiloți poartă maică-sa. (Pentru romanul libertin.)
X
Gazda întoarce din nou tabla pe casă. Bubuituri sinistre de la ora 6 dimineață.
X
Poti (piscul oploșit la noi după o ploaie cu gheață) sare pe geam, zdrențuind florile, se aruncă plin de sine în frigider cînd îl deschid, atacă mîrîind oricînd dau de mîncare celorlalte pisici.
X
Sînii ei aveau educația celor șapte pitici de-acasă!
X
Slip negru cu balauri portocalii: Un diamant cît patul pentru eleva Tamara.
X
Agronoma, mai flocoasă ca niciodată, la poștă, să-și ieie scrisorile. Rîde și flutură o scrisoare. E rîndul ei, ieri eu mă lăudasem c-am primit un plic.
X
Ilustrată de la Adi. A trecut prin Ungaria, e acum în Praga. Nostalgia prieteniei pierdute.
X
Aici fericirile, ca și tristețile, sunt de-o intensitate nebănuită. Nimic nu-ți poate altera bucuria sau durerea.
X
A înregistra cele mai mici evenimente. Întors acasă, c-o bilă de sticlă albastră în mînă, cu gînduri triste, mă salută de la canton (brodînd veșnic accelerate) grațioasa cantonieră S. Bună ziua! Glas limpede, subțire.
X
Cred că există un respect tacit al perelor din părul sub care stau întins în șezlong. Pentru că niciodată nu mă lovesc cînd cad.
X
O cloșcă violentă cu pui naivi.
X
Patru surori noi. Îmi dau seama (iar?) că am îmbătrînit.
X
O nesfîrșită cădere interioară. Aproape fiecare lucru, fiece om îmi amintește de propria mea uzare. Ani întregi am pus înaintea fricii de moarte lectura, poezia, sexualitatea. Acum mă simt tot mai neprotejat.
X
Una din cele patru surori venite azi, în pantaloni, bluză roșie, brunetă, cu sprîncenele pensate.
X
Tristețea ca un moloz, ca un noroi pe care nu-l poți transforma, orice ai face, în mortar. Un mortar trainic de pus între clipele disparate, mobile, veșnic pe punctul de a se prăbuși.
X
Concret: îmi strîng cureaua cu o gaură, beau trei cafele, nu mănînc pîine, scriu Tamarei o scrisoare pe care n-o trimit etc. Dar abstract, ce-am făcut azi abstract?
X
Mari perioade în care sunt controlat sever de stupiditate! Mereu poezia s-a întrerupt brusc. Niciodată nu am avut certitudinea că a doua zi voi mai scrie ceva.
X
Don Quijote, Ahab. Ce-i apropie, ce-i despart. Moby Dick – greoi, imens, desigur o balenă e însăși cartea! Răbdarea cu care Ahab așteaptă e aceea a cititorului care și el așteaptă, citind, citind, citind… Curios, abia învinsă, această carte parcă s-ar cere din nou citită. Simți c-a scăpat ceva esențial: balena‼
X
A doborî lumina în praf cu sufletul.
X
M-am obișnuit singur. În prezența lui Mugur nu am mai putut scrie nimic (aproape) în „Catalog”. Îmi consuma, pe ascuns, cuvintele?
X
Scrisoare frumoasă de la Radu Petrescu. Mugur îmi trimite „Imnele bucuriei”.
X
O lehuză cu clitorisul strîmb.
X
Sufletul elevei Tamara era pipăit cu intensitate de o rîmă.
3-VIII
Într-o comună vecină, Liteni, o vacă e omorîtă de un avion!
X
Trist, nu-mi prea plac poeziile lui Mugur. Este imposibil ca el să nu-și deie seama de asta. De ce-mi aduc aminte de dînsul? Pentru că văd un meci de tenis, și acum vreo două săptămîni, în timpul unui meci de tenis, Mugur venise iritat, punîndu-mă la punct, corectîndu-mi greșelile de exprimare etc. O ușoară antipatie se închegase atunci.
X
4-VIII
Mic articol în R.l. 31 (George Arion), „Prietenia poetului cu lumea”. Într-adevăr, coperta lui Pucă exprimă o atmosferă de teroare care nu coincide cu poeziile mele, ci cu situația mea.
X
Îngerii împielițați.
X
6-VIII
Senzația ciudată că Mugur (venit iar la Dolhasca pentru cîteva zile) „mă fură”.
X
O locomotivă mieunînd prelung.
7-VIII
Ascet al trupului, libertin al spiritului.
X
Cineva scrie un roman. El se laudă tuturor prietenilor că a creat un personaj feminin tulburător. Toți prietenii se roagă să-I bage în roman pentru a o cunoaște.
X
Reparata contra Pamina lui Radu Petrescu!
X
Destin: un buldozer aflat lîngă terasamentul liniei ferate, pe o movilă de pietriș, scapă, datorită trepidațiilor, la vale și răstoarnă trei vagoane ale unui tren de dimineață. Buldozeristul e mort.
X
Trei cavaleri rătăcitori iubeau o prințesă fixă.
X
Pentru romanul libertin: Candidă, îl aștepta cu himenul sfîșiat de mîhnire.
8-VIII
Ieri seară beție penibilă. Telegramă de la Uniune pentru Struga.
Sursa foto: aventurilatara.blogspot.com
