Emil Brumaru
Îmi părea atît de rău, atît de rău
Că nu mă iubești.
Mă uitam la tine ca un pîrău
Din care picioru-ți ferești,
Te-ncolăceam ca un ghizd de fîntînă
Găleata ce cade-n afund
Și-aduce apa frumoasă din prund
Să-i fie gurii mele uscate la îndemînă.
Dar totul aluneca,
Se ducea departe de mine,
Parcă-ți era
De trupul de carne, și groază și multă rușine…
(Imagine: „Fântână la țară” de Cornelia Vasiloiu; sursa foto. onlinearts.ro)
