Emil Brumaru
DE-A PLESNEALA…
Mai ții minte jocul tandru și gingaș dintre noi doi,
„De-a plesneala” pe-oriunde, cînd eram goi?
Tu îți fereai fesele, sînii, subpîntecele,
Eu îmi feream numai cîntecele,
Mi-era frică să nu le strivești
Pînă de-a fi zăplaze și fluturi și pești
Și păduri și izvoare clocotind de cuvinte
La care nici măcar nu mă gîndisem mai înainte
Și le-am și uitat. Dar tu, tu le mai poți ține minte?
(sursa foto: reference.com)
