Emil Brumaru
A aduna cărți, oare nu se ascunde în asta o mare poftă de-a le arde?
X
A scrie. A scrie – ce? Pînă la urmă nu-mi rămîn decît întîmplările banale și obsesiile. O combinare a lor? Zi de sîmbătă cu vînt disperat și lumină scăzută. Mă învîrt prin casă inutil.
9-IX
Duminică. Guițatul porcilor cumpărați de la piață. Lumină degradată de pînze invizibile de ceață matinală. Somn chinuit.
X
Fîntîni adulmecînd incestuos propria lor apă.
X
TRAMCAR. Scrisoare de la eleva Tamara.
10-IX
Dimineața roua de pe casă se scurge prin burlane.
X
Realitatea are ciucuri.
X
11-IX
A scrie despre cum trec, noaptea, pe lîngă un tractor duduind pe loc, luminat slab, mirosind a o mie de esențe, avînd în spate o remorcă plină cu “scurtături” date jos de o femeie-n fustă roșie (cînd se apleacă se cască o prăpastie infinită între picioarele ei lucind albe-n ora întunecată). A scrie despre venitul de la Suceava-n mașină, ușor amețit, nevorbind, ascultînd ce spun cele două profesoare din spate (și profesorul S. e cu ele), rîsul idiot, cuvintele banale, mestecate cu o poftă animalică-ntre buze, senzația de iremediabilă capitulare a poeziei în mîlul lor, al meu, al vieții.
X
Ploaia de la ora șase dimineața, grăbită să-și facă treaba înainte de a ieși oamenii din casă.
X
A scrie despre cum stau și privesc în lungul unei străzi, la ora douăsprezece, în lumina rece, cum privesc, fără să mă pot sătura, umbrele caselor pe piatra cubică.
X
Întîlnire neașteptată cu C.! Eu plictisit de salvarea care nu mai vine să mă ieie. Ea, în fața cinematografului, într-o rochie roșie. A avut un cerc pedagogic sau așa ceva, trebuie s-o ia soțul plecat nu știu unde. Intrăm în barul mic, îmbîcsit, și eu beau o cafea; ea nu vrea nimic. La plecare îmi spune să-i dau telefon dimineața, cînd nu-i soțul acasă, apoi rîde de ce a spus: „Uite, cuvintele astea mă pot compromite pe viață.” Spune “Pa”. Mi-aduc aminte de micul amor de acum vreo cîțiva ani (5-6?). Am întrebat-o dacă mai are scrisorile mele. Le-a ars. Atunci, prin 1967, țin minte că i-am scris niște lucruri foarte frumoase. Am fost și o noapte la dînsa. Am dormit lipiți, ea numai în chiloți. Avea un sîn mai mic. N-a vrut să mă lase sau eu nu am vrut să insist. Fapt e că nu ne-am culcat. Spre dimineață am sărit pe geam și am plecat la Fălticeni. Făceam un fel de practică pe-atunci, la pediatrie.
X
12-IX
Profesoara N., mică, grasă, cu dinții din față, de sus, stricați, mă invită deseară, la patronul unui copil (nu știu care, are vreo patru) de-al ei.
X
Grațioasa cantonieră S., în pantaloni, bluză albă cu vestuță albastră deasupra, stă cu spatele în ușa cantonului și împletește accelerate.
X
Profesoara S., cea cu care era-n amor fostul director C., a venit la școală. El, amantul cu mașină, a fost mutat disciplinar într-un sat (Gulia) apropiat.
X
J.O., pieptănînd cu umilință, în fiecare dimineață, omizile pletoase.
X
Lumină rece. Soția milițianului, degajînd căldură la portiță.
X
Îi spun lui Bubulcic, care se bagă să-i fure mîncarea lui Muțescu: „Cînd o doamnă roade oase, trebuie respectată.”
X
Ce să mă fac cu lumina asta de septembrie pe care nu o mai pot transforma în poezie?
X
Era pe vremea cînd Reparata survola incognito domeniile, însoțită de doi pictori ce urmau să-i întîrzîie cei trei sîni mistici pe zidurile unei mănăstiri.
X
În mine s-a ratat nu un poet, ci un amant celebru! E ultima concluzie a îngerului ce-am ajuns!
X
Eleva Tamara îmi mărturisește că de fapt e repetentă! O elevă virgină și repetentă: ce poezie!
X
Reparata căpătase acel aer fatal pe care doar elevele virgine și repetente îl au la sfîrșitul vacanțelor mari.
16-IX
(Costîna: un bufet cu 3-4 mese. Senzația ciudată pe care o dă un telefon negru, vechi, așezat pe galantar. Ceva din realitatea de vis rău a cărților lui Kafka. Chiar mă gîndesc la Kafka, bînd un coniac și mîncînd niște covrigi minusculi, uscați. Apoi, după ce ies, milițianul care se ia după mine și mă legitimează!)
X
(D. care îmi povestește că D.L., beat, a început să-l pipăie. Tot D., povestindu-mi de Ș. Dormind cu dînsul, Ș. a început să-i mîngîie picioarele. Dimineața a plecat înainte de a se trezi D.!)
7-X
Știu, a venit timpul să mă opresc și așezîndu-mă pe o piatră să spun: nu voi mai scrie niciodată poezii. Știu că de-abia atunci voi putea, amînînd toate speranțele, să încerc să scriu cea mai frumoasă carte.
X
Cînd scriu, gîndesc cu mîinile.
8-X
Un diamant credincios ca un cîine îți va păzi inelarul subțire al mîinii stîngi.
X
Gheața îmbujorată a candorii tale.
X
Am visat un trup neasemuit de alb și prelung. (Îmi amintesc acum: am visat de fapt că frămînt sînii uriași ai unei lehuze frumoase, blonde, îmbrăcată într-o fustă colorată, surîzîndu-mi amabil în timpul molestării violente a ugerului ei!)
X
Acest paralelipiped care e camera mea are o drăcească influență: de cîte ori intru în el sînt bîntuit de obsesii sexuale‼ Lucru care nu mi se întîmplă afară, în gradină, de exemplu.
X
Iubito, scoală-te din morți,
E vremea ardeilor copți!
9-X
Pînă toamna tîrziu, cu aceeași speranță a întîmplărilor magice, grațioasa cantonieră S. brodează, stînd în fața cantonului vid, accelerate fabuloase.
