Emil Brumaru
Seara, pe un drum de țară, mirosul de gard proaspăt, exacerbat de primele picături ale ploii.
X
Cum trece soarele prin crăpături
De scînduri galbene de magazie!
X
Mirosul unui gard proaspăt, aducîndu-mi aminte de copilărie.
25-VI
Ploaie cristalină, la poștă miroase a colete, îmi scot pantofii de la cizmar.
X
După ploaie, crinii plini de apă se îndoaie.
X
La ora trei după masă, în mașina roșie a directorului, cu portiera deschisă, lîngă terenul de handbal și baschet, ascultînd niște melodii triste și blînde. Plouă, este ultima zi a bacalaureatului, îmi aduc aminte de copilărie. Zidul școlii, bălțile mici, cu cercuri, iarba strălucitoare, geamurile cu oameni trecînd ca niște fantome pe după ele, răpăitul picăturilor pe tabla mașinii.
X
Limpiditatea verzuie a apei de ploaie din putinile de sub streșini.
X
Trandafirii îmbibați cu apă după ploaie. Să-i scuturi este o datorie de onoare.
26-VI
Buzele ei, surîzînd sau vorbind lent, aveau o dezlipire amînată, de-un senzualism brutal, amintind intimitățile vulvei.
X
Cumpăr două becuri, ceapă, brînză de burduf. La poștă e ședință, la școală începe examenul de admitere în clasa a VIII-a. Agronoma Nicoleta, punînd flori în niște straturi, cruntă, cu ciubote de cuciuc, cu mîinile murdare de pămînt îndepărtate de corp, cu picioarele ușor flectate din genunchi, pare o mică maimuță.
X
Ieri, pe ploaie, c-o umbrelă spartă, în Suceava. Beau un singur pahar de vin și apoi am senzația unei ușoare stări febrile. Telefon lui Mugur. Îmi răspunde Iulia. Am impresia ca M. nu va mai veni.
X
Iarăși mica maimuță, cu ochelari enormi, rotunzi, într-o șaretă trasă de un cal alb.
X
Un crin căzut a doua oară!
X
Între mine și lucruri există o simpatie, neoficială desigur, dar nu mai puțin adîncă pentru asta.
X
A lua un lighean, emailat, alb, și-a-l așeza în mijlocul unei pajiști verzi, după ploaie.
28-VI
Contabila Tuța, acum vînzătoare la chioșcul din gară, c-un fund durduliu, răpitor, într-o rochie, mulată pe cărnuri, mov.
X
Reparata își spăla pipota pneumatică-n hîrdaie de porțelan.
29-VI
Fotografia lui G. din R.l. De cîte ori văd părul ei mă simt foarte singur. Inutilă corespondența mea fără răspuns. (Deprimat de întîmplarea de astă-seară. Ani de deziluzie și imbecilitate.)
X
Nici G., nici Mugur nu mi-au scris un rînd de consolare după blocarea plecării în Finlanda. Cred că ei gîndesc că nici nu meritam să plec! De ce-mi întrețin iluzia că-mi sunt prieteni? Trebuie!
X
Nu-i voi mai scrie lui G. decît dacă îmi va răspunde.
X
Erau după amiezi în care tristețea atingea înălțimi de necrezut. O labă intimă, precordială, îmi pipăia sufletul.
X
Scrisoare veselă de la G. Va pleca la Berlin.
30-VI
J.O. juca biliard la „Cioroiul blond”.
X
J.O. își ungea felia cu unt negru.
Alături, detectivul Arthur – integru.
1-VII
J.O. studia arta ceaiului.
X
Stările sale sufletești erau în concordanță cu culoarea untului pe care și-l ungea pe pîine. În zilele de mulțumire sufletească untul era roz. Tristețea se asorta untului mov. Plictisul untului negru.
X
Contrastul delicios dintre aerul pur al virginelor și bestialitatea coapselor și sînilor lor exacerbați.
X
(Pentru “Catalog”. Răspîndirea zvonurilor despre dragostea dintre Dulap și Reparata. J.O. nu află niciodată. Detectivul Arthur află după dispariție, de la Îngerul E.B.)
X
După-amiază înăbușitoare cu tunete bolborosite. Fanfara trivială de la o nuntă, izbucnind din cînd în cînd.
X
Toamna, ca să nu doarmă singur, J.O. își punea un indigo sub cearceaf!
3-VII
Tentația romanului libertin.
X
Pentru a-și demonstra lui însuși soliditatea concepțiilor sale despre fluturi, J.O. cumpără un butuc enorm de stejar și-l rostogoli pe pajiștea din fața casei, lîngă ușă.
X
Englezoaica Tristețe.
X
Cofetăria eternă, loc în care J.O., într-o sală dosnică, juca biliard cu cranii de pitulice sau domino.
X
O ceașcă masculină și o ceașcă feminină.
X
Doctor în nenufari!
X
Ieri scrisoare de la Mugur care mă anunță că va veni vineri c-u tren de seară. Mă ceartă că-s trist!
X
Obsesii stupide.
X
J.O. avea un butoi plin cu rouă și altul cu Diogene.
X
Surprind o discuție, dintre doi îngeri, despre culoarea sentimentelor.
4-VII
Trebuie să te trezești cu un suflet frumos ca să poți scrie ceva.
X
Plușul extraordinar de a avea șaptesprezece ani.
X
Un inel fluierat în aur împodobea mîna Reparatei.
X
“Hodorogeau pietrele sub roțile bicicletei și n-am auzit.”
8-VII
Intrarea pe domeniile spirituale ale rezervației naturale de îngeri se făcea prin fulgerare electrică! Un catod și un anod fin, aplicat la tîmplă.
X
Scrisul este o ceremonie prin însăși ordinea cuvintelor în frază și înșiruirea divină a literelor în cuvînt.
X
Trenurile, trecînd prin aceeași haltă, sînt manieriste!
X
Mugur, confundînd trandafirii cu bujorii!
X
Reapare grațioasa cantonieră S. Bouboule, lingîndu-se pe bot și urmărind cu privirea puii de găină. În șezlong de la 5 dimineața c-o carte în mînă (Agaton).
X
De ce nu s-ar filozofa în mînă cu un fluture în locul unui craniu? Nu simbolizează oare mai mult (prin frumusețea culorilor și palpitul disperat) trecerea vieții, “deșertăciunea”, decît o bilă găunoasă de os?
X
Ni se dau o mulțime de cuvinte. Le irosim și cînd vrem să scriem marea poezie observăm că nu mai avem decît două-trei‼
X
După fulgerarea prin care intrau în domeniile rezervației naturale de îngeri, ei își uitau pînă și numele. O nouă naștere, mai fericită!
9-VII
A studia perisabilitatea boabelor de rouă.
X
Înființarea unui institut de cercetare a vieții și operei detectivului Arthur.
Imagine de pe pixabay.com
