Emil Brumaru 
Tuța, vînzătoare la o dugheană din Gulia, mare, grasă, futăcioasă, cu haină de piele și cîteva inele late pe degete, veșnic rîzînd din cabina cîte unui camion, Tuța a fost găsită cu o lipsă de 21.000 lei!! Continuă să fie veselă, și-a ascuns ce are mai bun prin casă ca să nu i se confiște, speră să nu facă bașcă!
X
Un pui de găină, murdar, cu penele parcă tunse, ciupind un os însîngerat. În același timp, Bubulcic, în casă, mîncînd oasele unei găini.
31-X
Pe puștoaice le zăpăcești cu Dostoievski, pe măritate cu Cehov! Nu-i minunat?
X
Vînt și praf rece în obraz: au trecut zece ani de cînd sunt aici.
X
Eleva Tamara, cea repetentă și virgină, umblînd în pielea goală prin sufletul meu trist.
X
Doctoriță nouă. Vine cu “logodnicul”. Sunt amîndoi din Cluj. Bem coniac la bufetul din spatele gării. El are un herpes și ea spune: „Are un herpupes!”
X
În Iași pentru o oră. Acoperișuri dragi, verande cu funii pe care se zbat rochii roșii, oameni trecînd, trecînd, Mitropolia ruginită, totul îmi dă un plîns interior, de nesuportat. Copilăria mea, adolescența mea.
1-XI
Telefon de la Suceava. Adi!
X
Obsesii netransformate-n poezie.
X
(Pentru romanul libertin. Îi placea să bea apă, după ce mănîncă, din găleată. Se ridica cu gura murdară de sos și rîgîia dulce, adînc, stînd pentru o clipă imobilă, ca pentru a-și contempla cu un ochi lăuntric, de carne crudă, mișcările viscerilor pline de hrană. Se întorcea încet, călcînd rar, apăsat; cînd se apropia de găleată se sprijinea cu mîinile de marginile ei și, aplecîndu-se, sorbea îndelung. Capotul scurt, roșu, se înălța pe fesele mari, gălbui ca fildeșul. Picioarele desfăcute pentru a-și păstra echilibrul, îi lăsa vulva puternică, vînătă, cu buzele mici atîrnînd în aer, vederii mele. Atunci, ca să fac o glumă care știam că ei îi place, mă sculam tiptil de la masă cu un picior de găină îmbibat în sosul dulceag și, fulgerător, ochind exact, i-l băgam în vulva despicată. O clipă rămînea țeapănă, apoi rîzînd, bolborosind în apa curată a găleții, începea să-și miște șalele, concentrîndu-și toată ființa în jurul acelui os acoperit cu carne, rugîndu-mă întretăiat și aproape ininteligibil să-l apăs mai adînc, tare, să-l izbesc în carnea moale și obscură a vaginului nesățios, pînă ce, într-un orgasm oribil, cocoșat, se sprijinea toată pe găleată, vîrîndu-și capul înfierbîntat în apă, sforăind, și apoi alunecînd și vărsînd găleata și rîzînd în mijlocul bălții de apă, trîntită pe o parte, fericită, murdară de sos pe gură, cu carnea de găină rămas într-însa. Iar eu, cu osul gol în mînă, rîzînd de asemenea, îi trăgeam ușor, ca și cum aș fi mîngîiat-o, cîteva picioare în tîrtiță și-o rugam să mă lese să-i scot carnea cu degetul din vaginul cleios pentru a o mînca cu o poftă nebună.)
2-XI
Ieri, pe la cinci, la Fălticeni, după cărți. Deodată, pe stradă, simt mirosul iubirilor de iarnă. Femei pline lîngă bărbați subțiri, bruneți.
X
Fluturi izbiți cu capul de pereți.
X
Sînii unei fete de 14 ani ducîndu-mă, brusc, cu gîndul la eleva Tamara!
X
Vîntul excită tabla de pe acoperiș. Coșmar: o curcă uriașă, în timp ce cad lîngă o ladă de gunoi, mă prinde cu ciocul uriaș de încheietura mîinii stîngi.
X
Alt coșmar. G., uriașă, mai înaltă decît blocul din care iese, cu o mătură și o căldare în mînă, căutînd un bărbat mic ce se ascunde. Eu privesc, de asemenea ascuns, de vis-a-vis, scena. Ea țipă cuvinte neînțelese, e urîtă, pare a fi prinsă într-un joc sinistru.
X
Crispat de întîlnirea pe care o voi avea cu Adi la Suceava.
X
(Noaptea inutilă din Iași, de acum 12 zile. Bucuria pe care o simțeam gîndindu-mă că pot hoinări pe străzi. Sala de așteptare.)
X
Disperarea cu care Reparata toca gutuile în căutarea sîmburelui ideal. Rolul motanului în viață dezolantă a unei magazii de lemne. Cocoși ce cîntă la ora cinci dimineața, înainte de a trece trenul spre Fălticeni. Cafea cu lapte. lectură.
X
Aș vrea să-mi scrie altul poeziile. Iar eu să le citesc, cînd sunt trist, ca pe niște îngeri dragi.
X
Durerea din partea stîngă, nervozitatea, urîtul vieții.
X
Copaci forțați de toamnă.
5-XI
Motani cu albine în urechi.
X
E vremea cînd gîndacul apare lîngă țeavă.
6-XI
Tărtăcuțe minunate, ca niște ciuperci cu pălăria portocalie și picorul alb!
X
Curci cernite. Un melc cît putina.
X
Nu caș, ci miere ai la gură!
X
Să căutăm roua de gîlci! A-și lua tălpășița. Brumă coaptă-n brumarie.
7-XI
Babele vor doctorii!
X
Zi închisă-n altă lume!
8-XI
Beau cu un pitic ghebos, la Fălticeni, în cinstea ta!
X
Scrisoare frumoasă de la Adi.
11-XI
Voi face din motan căciulă!
X
Fac apel la fluturi.
X
Flori înșelate-a doua oară…
X
Reparata-și luase-n pat
Calul de la Internat!
X
Un păianjen cît o pîrjoală!
12-XI
Așteaptă mură-n gură și pitic în buric!
X
O fecioară care-și taie patul cu fierăstrăul, pictează bucățile de lemn cu crini și le trimite iubitului ideal prin poștă.
X
Un fluture aflat în garnizoană.
13-XI
J.O. înființă, la una din marginile rezervației naturale de îngeri, o mică leprozerie unde o instală pe Leprocika, eleva repetentă și virgină.
X
Doctorul F. de la Fălticeni, după ce se face autopsia unui copil mort la domiciliu, vrea să arate la toți, cu o poftă imbecilă, cît puroi are cadavrul în cap! Spune: „are puroi la creier”, ca și cum ar fi o mare fericire pentru el. Cere voie tatălui copilului, un țigan bîlbîit și năuc de nesomn, vrea s-i arate și lui copilul sfîrtecat. Se indispune că autopsierul îl cususe între timp!!
X
Doctorița O.C. , nou venită la Probota: înaltă, blondă, cu fustiță scurtă de piele, alură sportivă moleșită de sînii evidenți și fesele destul de mari deasupra cracilor lungi.
X
Nervi la spital. Șoferul de pe salvare impertinent. O soră recalcitrantă.
X
15-XI
Dimineața laptele pus la fiert se brînzește.
X
La spital fac o mișcare greșită și răstorn vaza de flori pe masă. Apoi, cînd mă duc la poștă, ninge și-mi udă părul fleașcă. Iată un început de zi!
X
În librărie la Fălticeni. Plictiseală și obsesii sexuale.
17-XI
Din cel mai lung fir de păr al Reparatei, J.O. își făcea un laț de prins căpșune sălbatice!
18-XI
Să-ți ling lenjeria, am cerut! Și am fost onorat!
X
Bomboane talon! Ulei comestibil la butoi!
19-XI
Un kilogram de venin de viperă costă 140000 lei! J.O. își cumpărase un kilogram de vipere.
23-XI
O nestemată de greutatea unui sîn de fecioară!
24-XI
Trist, tot mai trist, pe străzile bătute de vînt din Suceava. Beau puțin, scriu scrisori, văd un film. Gustul amar al unei sîmbete ratate.
X
Îmi voi reveni, sînt sigur, după ce voi învinge și acest drac pletos și repetent la pudoare.
25-XI
Duminică închisă. Bromoval.
26-XI
Nu vreau să sufăr! Sunt atît de trist încît mănînc o gutuie!
27-XI
Frig. Un frînar oprește un tren din manevră ca să pot trece linia!
28-XI
Mircea Ivănescu și Mihai Ursachi. Beție stupidă. Fuga lor cu trenul. Scenele confuze din restaurantul întunecat (o pană de curent).
29-XI
Reîncep să citesc. Frig. Cartofi fierți pe reșou.
30-XI
Somn bun, lucru rar!! Pisica bătrînă doarme în casă. Geamul de la bucătărie îngheață. Nici o scrisoare de nicăieri.
5-XII
Nervi. Calc în păcură. Scrisoare de la N.O. E repartizat în provincie!
X
Pe doctorița din P. o cheamă Celesta! (celesta extensie!).
X
Riscul tot mai mare de a face un delir de persecuție. Nu mai suport poștașii pe care-i bănuiesc că-mi ascund corespondența. E cert (ca acum cîteva minute) că niște dobitoci stau la ușă. Soția, am impresia, îmi scotocește peste tot (hîrtii, jurnal). Nu sunt numai impresii! Totul se bazează pe mici realități. Dar dacă voi începe să exagerez, să cred că fiecare mă urmărește, că vrea să-mi cotrobăiască sufletul? Revin: chiar acum cîteva clipe a fost un om la ușă care, probabil, văzînd că umblu prin casă recitînd versuri, s-a îndepărtat. Îl observ cînd pleacă!!
X
Dar cînd nu mă voi mai putea stăpîni? Ca ieri, de exemplu, la o ședință cu medicii. Deodată m-am ridicat în picioare și am ieșit din sală! Simțeam că încep sa urlu!
X
Omul care a fost la ușă mai înainte se reîntoarce și îmi cere 70 de lei! Nu am! E oribil!!
X
Nu voi mai bea. Sigur. Dar nu pentru mult timp am siguranța asta. Am mai început o dată și am rezistat două luni, apoi dezastrul de la București cu Nichita și Gabriela.
X
Nervozitate crescîndă, accentuată de prezențe imposibile.
X
Terorizat de scrisoarea lui T. de la București. S-o fi furat cineva de la poștă? Să nu fi ajuns de atîtea zile? Să nu-mi fi fost trimisă? Iată trei posibilități.
X
Necesitatea unei camere în care să pot scrie, citi, fără să mă vadă cineva. Să-mi pot lăsa hîrtiile în dezordine, să nu mă feresc veșnic, să pot însemna orice în jurnal. Fiindcă din cauza asta nu mai scriu în jurnal!
X
Senzația oribilă că sunt supravegheat.
X
Oricum, nu mai am obsesiile de anul trecut.
X
Pentru ce să fac totul în silă? Nu pot citi? Nu mai citesc! Nu pot scrie? Nu mai scriu!
6-XII
O profesoară îmi spune că sunt trist. Chiar sînt! Îmi simt tristețea pe față, subțire, ca pe o mască de noroi uscat.
X
Reparata era salutată, cu adîncă venerație, de toți șoferii de pe marile basculante!
X
Nici o scrisoare.
X
Tot mai acută senzația că sunt închis! Ferestrele duble mă sufocă. Curios, un singur rînd de gemuri nu-mi dau sezația asta.
7-XII
O iubire poate începe și așa. Te duci la cineva în vizită, te servește cu o țigară și tu, neatent, arzi fața de masă în trei locuri: două pete mici și una mare, neagră urîtă! Apoi îți ceri scuze pînă te îndăgostești!
X
Sînt zile în care îți pui un pulover roșu și te duci la poștă fericit că nu vei primi nimic! Ca după aceea, trist că nu ai primit nimic, să fumezi țigări proaste.
X
Mai ales în oglinzile din toaletele vagoanelor arăt înfiorător!
X
Săptămînă în care nu citesc nimic. Orice ce s-ar întîmpla, știu că voi mai scrie și asta mă salvează.
20-XII
O bătrînă bolnavă: „Mi s-a cățelit inima”.
X
Ieri scrisoare de la G.: “Spînzură-te!”
X
Profesorul tînâr de la Probota, care a luat acum cîteva zile 5 pastile de diazepam deodată. Vorbește pînă mă plictisește despre frumos, categoriile frumosului etc. Puști ce abia ieșit de la facultate o face pe profesorul. Simpatic, altfel. Prieten cu Popel.
27-XII
Zile de ceață și ploaie. Tristețe, lîncezeală. Lucid: NU MAI AM CE CĂUTA AICI.
X
Poftă imensă de a înjura. Totul fără gust.
28-XII
Nici măcar șansa de a înnebuni nu o am! Totul se reduce la o plictiseală ruptă de tristeți acute, insuportabile o clipă, șterse apoi, înecate de renunțare.
X
40 de plicuri.
X
Un ceas cu curea, o bilă albă, două aspirine, o cochilie.
X
Zi senină, plimbare, respir aerul rece, parcă primăvăratic. Nu tristețe, ci nostalgie. Neputința de a transforma tristețea în poezie.
30-XII
Să închei. Nimic de spus. Lectura nu mă ajută. Abrutizat de singurătate. Drumul cenușiu, oameni îmbrăcați urît, frig umed. Pisicile nu mă mai încîntă.
Imagine de pe botosaninecenzurat.ro
