Emil Brumaru
10.11.2016

Aș începe un basm

N-a fost niciodată o prispă plină cu flori De pe care tu să cobori printr-o tumbă Ca să vezi de aproape melcii cum umblă Și-ți bagă coarnele fine prin subsuori Sau mai știu eu pe unde Soarele nu prea pătrunde… Și dacă n-a fost Mai am eu vreun rost?