Emil Brumaru
Erai luminos de înaltă
Aveai plete scurse din rai
Amurguri și zori laolaltă
Pe creștet chiar ceru-l purtai
Și-abia atingîndu-mi cu sînii
Privirea ferită de crini
Prea tari încercai să te mînii
C-ascult cum respiri cum respiri
Cînd îngerii-ți intră în suflet
Și-acolo molatici adorm
Ci-atunci să-mi ridic mă încumet
Blînd ochii spre-un soare enorm
Și parc-aș trăi într-o altă
Vieață ce-ncepi să mi-o dai
Erai luminos de înaltă
Aveai plete scurse din rai…
(sursa foto: fineartamerica.com)
