Emil Brumaru
Oh! stivele de lemne din Dolhasca!
Drujbe răgeau, cînta în Șomuz broasca,
Roua se clătina beată pe brusturi,
Butoaiele își clocoteau tari musturi
Și Sultănica își păzea cantonul,
În uniforma cefere, cu fanionul
Ei galben cum erau galbeni dovlecii
Frumoși și mari pe marginea potecii
Pe care mă duceam pîn’ la fîntînă
Să-ți fie apa din găleată la-ndemînă,
Cînd tu făceai clătite cu mărar
Iar eu chifteam de poezii pline de har
Și-i așteptam pe Țepe și Dimov
Să înjghebăm la Popa Roată-o bîză mov…
Adică cine dă, să-ți rupă coasta,
Să fii oniric cu tot cu nevasta!
Și ca să îmi mențin în suflet vlaga
Împrumutam de la bătrînul Arșinel pe Blaga…
O, “Trilogii”, Fundațiile Regale
Îmi fulgerau vieața c-o lumină moale!
Foto: Andi Spot
