Emil Brumaru
***
După ce-ai dispărut toți deveniseră tandri:
Te căutau și cu scafandri!
Se scufundau pîn’la prund,
Poate, poate-or să vadă fabulosul tău fund
Despicat și stînd pe o parte
Și sînii umflați cît două calești
Supte de mîluri și pești,
Și ochii tăi verzi privind, deschiși, mult mai departe
Decît în aer privești,
Ci numai, sirenă fiind, în povești…
Iar cînd te-au găsit erai vie
Tolănită-ntr-o scoică precum într-o cadă,
Plină de dragoste și melancolie,
Pregătită oricine în brațe să-ți cadă
Ca o dovadă
Că doar pămîntenii tu îi iubești…
(sursa foto: sciencefriction.ro)
