Emil Brumaru 
***
Cum izbucnește din tristețe bucuria versului!
De-abia o pot acoperi, feri c-o lacrimă sticloasă, mare,
Încet, atît de-ncet prelinsă peste tot ce doare
De parcă timpul dintr-odată nu-i,
Ci stăm și-acum în pat, loviți în cap cu leuca
De clipa noastră veselă de sărbătoare…
Și-afară porcii scurmă grohăind ferice-n treuca
Lor plină cu lături murdare…
(sursa foto: lilu.md)
