Emil Brumaru
Tristețea mea e-n roșu și-n oranj
Și-atîrnă de al rochiei tale franj
Sau se îneacă în gropița din obraji
Și-n altele, dar nu-mi îngădui s-o spun franș…
Iar bucuria mi-e-ntr-un bleu mulat pe fund,
Din acel august tandru și profund,
Cînd vara da să se aplece-n toamnă
Iar noi nu bănuiam că totu-nseamnă
Ceva ce-acum la dragoste ne-ndeamnă…
