Emil Brumaru
Cît suflet pun în orice mișcare
Pe care-o fac cu mîna, chiar cînd țin o carte,
Sau o întind șovăitor spre-o depărtare
Din care-apar numai ființe moarte…
Și cel mai des de-acolo vine mama.
E mult mai fragedă decît lumina
Și cînd se-apropie prea tare mă închin a
Rușine, tulburat făr’ să-mi dau seama.
Ea îmi aduce iar parfumul ei de taină
Și părul descîntat să umple-odaia
Și un surîs ce-n buze-abia se-ngaimă,
Iar trupu-i neacoperit de nici o haină…
(sursa foto: ipedia.ro)
