Emil Brumaru 
M-am săturat de tot ce poate fi
Iluzie și păpădii
Și fluturi rupți de vînt la întîmplare
Și aruncați să moară-ntre mărare,
Mi-e tot mai greu s-aduc de la fîntînă
Găleata cu bucăți de apă plină
Ca să te speli de dis-de-dimineață
Pe trupu-ncins de somn, pe ochi și față
Și să-mi șoptești că sîntem încă-n viață
Și c-o să mai clădim o zi-mpreună
Din dragoste și din minciună…
(sursa foto: someframes.wordpress.com)
