Emil Brumaru 
Cît de lucioase sînt castanele de-o vreme!
Parcă ar vrea la ele să ne cheme,
Acolo, pe pămînt, unde-au căzut frumos
Ca să ne fie sufletului de folos
Cînd le luăm în palme și le mirosim,
Și poate chiar să ne îndrăgostim
Și să umblăm pe străzi vechi și înguste
Unde-s cișmele și pe sîrme fuste
Și bluze puse-n grabă la uscat
Și cîte un cearceaf mare, de pat,
Cămăși de noapte-n vînt, fețe de perne
În după-amiezele adolescențelor eterne…
(sursa foto: dreamgardens.ro)
