Dana Heuberger 
Ajunge să doresc să mă studiez cu atenție, v-o spun,
căci nu sunt eu aceea din gândurile voastre,
iar dacă încă vi se pare că mă recunoașteți,
e pentru că prea des mi-am declamat
sub indecente reflectoare,
pe de rost,
cu o jenant de lipicioasă îndărătnicie,
interiorul, așa cum îl știam,
etalându-l cu inconștiență,
strofă cu strofă, cumplit de anost,
în rime sparte și în gânduri distonante,
incomplete,
recitându-l cu intonație,
dar fără să vi-l explic,
acceptându-vă interpretările cele mai șchioape,
aplatizându-mă
și-apoi lichefiindu-mă
și luând forma celui mai la îndemână potir,
așa cum cu stăruință m-au învățat s-o fac, pe-Atunci,
Tovarășa
și până și mama.
Ajunge să ignor întunericul, v-o mai spun,
să tai mocirla
și impostura recurentă
și să-mi declar inexistente neștiința,
slăbiciunile și disperările.
Trebuie doar să scotocesc cu atenție
prin necercetatele mele cotloane,
și să-mi proclam în toate zările
unicitatea
și excepționalitatea,
iar astrele se vor alinia cuminți deasupră-mi,
preaslăvindu-mă.
Și-ajunge să nu contenesc să explorez,
să meditez
și să mă destresez (după celebra rețetă),
căci dacă voi tot respira cât mai profund,
timp de cincisprezece minute pe zi,
până și Soarele îmi va coborî printre gânduri
și-mi vor izvorî din nou vânjoase rădăcini și
aprigi muguri,
pe deasupra vântului,
iar prețioasa-mi irealitate,
pe care e destul să mi-o imaginez cât mai vie,
să mi-o croiesc din toate texturile, culorile,
personajele și triumfurile care-mi plac,
colorata, mâine-i gata!
ne va guverna pe toți,
așa cum ni se cuvine,
parafându-mi competențe adânci
în toate domeniile în care intuiția
îmi ține loc de orice instruire,
așezându-mi binemeritatul succes
pe prea mult așteptatul soclu.
