Profesorul atotștiutor

În articolele precedente meditam că ar fi bine să excludem predarea clasică, cea în care profesorul era în rol de a povesti tema.

Excluzând predarea vizibilă, vom exclude și rolul nostru de atotștiutor. E complicat azi să te poziționezi în rolul unui profesor care le știe pe toate. Nu putem concura cu Google. Or, dacă ne asumăm acest rol, ar trebui să întoarcem timpurile când nu erau manuale sau presă destulă, când nu aveam acces la informație și ore în șir ne aflam în biblioteci ca să venim în fața elevilor cu informații noi, interesante și utile.

Indubitabil, cadrul didactic trebuie să fie profesionist, orientat permanent către noutățile domeniului său și să le trateze profund, manifestând capacitatea de a deține, stăpâni și a prelucra creativ orice informație. Cum face față un profesor provocărilor din partea unor elevi-enciclopediști sau elevi curioși?

Primo: mi-aș fi dorit ca fiecare profesor să fie mobilizat de cate un elev de acest gen. Adică, să avem în clasă minimum cate un elev, față de care să-ți fie rușine să nu știi. Eu am avut astfel de elevi în fiecare promoție. Cel mai desăvârșit, în acest sens, a fost Igor, care citea mult și eram preocupată de fiecare dată să citesc și mai mult ca să pot dialoga cu el pe teme de literatură universală, în special.

Secundo: aș prefera să fiu un bun coleg al elevului și să manifest, ocazional, generozitatea de a-l avea pe acest elev-expert și a spune că aici am un aliat pe care trebuie să-l consult în anumite probleme. Din acest exercițiu, elevul înțelege tendința de colaborare a profesorului, precum și faptul că toată viața poți învăța ceva cu folos și nu contează vârsta pe care o ai. Încurajez să aplicăm metoda experților. Pentru aceasta, în mediul clasei putem organiza o masă specială, numită Biblioteca Națională sau Arhiva de stat, în felul acesta îi face pe elevi speciali. Spațiul dat poate fi dotat cu echipamente digitale prin care elevii pot ușor ajunge la orice informație.

Elevii experți se deplasează către acel spațiu, fiind pentru ei o misiune de a aduce informația necesară proiectului: de ex. să identifice etimologia unui cuvânt, explicația a unei noțiuni, istoricul unui eveniment sau altceva. Se recomandă rotația elevilor care devin experți, așa încât să nu admitem favoritismul, dar totodată să încurajăm fiecare elev.

Terțio: a recunoaște că nu le știi pe toate, este o calitate a profesorului modern. Dar Atenție, ea trebuie demonstrată atât de rar. Copiii prind curaj când profesorul spune că la acest capitol nu este destul de informat, dar promite că va studia problema.

Mereu l-am admirat pe un profesor de-al meu, care îmi spunea că nu cunoaște problema atât de profund, că așteaptă soluții de la mine. Eram atât de entuziasmată, or, acest stimulent mă făcea să studiez și mai mult. Dar să conchidem: profesorul autoritar este, după părerea mea, profesorul mediocru, care nu știe multe, de aceea deseori blochează elevii cu închideri de gură sau admonestări. Este o mască, este un mecanism de apărare pentru cei nepregătiți.

Așadar să fim profunzi, să cunoaștem multe, dar cel mai important este să asigurăm elevilor încrederea că pot fi parteneri de învățare.

(fragmente din cartea „Școala fără Profesor?…”, autor Mariana Marin, Chişinău: Învăţătorul Modern, 2016 , ISBN 978-9975-3115-2-6)

Mariana MARIN este conf. univ., dr. în ștințele educației la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Psihologie şi Ştiințe.ale Educației, Sociologie și Asistență Socială, UPS „Ion Creangă”, Chișinău