24.09.2017
poem fără stil la capătul camerei
smuls din grădină îmi odihnesc picioarele polisemantice sub un copac proaspăt alcătuiți din perdele noi împărțim extaziați semințe de ardei și scuipăm umil sub ziduri iată niște versuri bipolare o rămâi rămâi o nicovală abstractă rămâi o cărămidă din universul plângăcios de creație bacovian ieri am fost la marea neagră da azi lepădăm schematic epidermele […]



