Ieşi din rând! – 62

Analize

Nu cred nimic.

Informaţiile sunt eronate, mincinoase. Din ce ştiu eu, pot spune că e o idioţenie ce scrie în ziare. Cred că ştiu foarte mult. Sunt sigur că mi-a spus tot ce se întâmpla. M-a implicat. Încep să-mi dau seama că am ceva important de făcut. Dacă îl las în mâna lor, e condamnat la o moarte lentă.

Să analizez. Cum se face în filmele la care mă uit în prostie. Situaţia devenise gravă: procurorul şef – ameninţat cu un proces şi cu închisoarea, câţiva poliţişti – arestaţi, Chelu – fugit peste graniţă, răufăcătorii – fugăriţi de poliţie, populaţia – revoltată de indolenţa autorităţilor. E nevoie repede de nişte ţapi ispăşitori. Nu unul, mai mulţi. Unul poate fi omul meu, căruia poliţia îi asigură paza. Dar paza e retrasă. Din ce motiv? Cine a hotărât să nu mai fie păzit? Era un semn de drum liber pentru cineva care ar fi dorit să-i facă de petrecanie? Urma să i se însceneze ceva? Omul meu vrea să se sfătuiască cu avocatul lui, la care pleacă să-i spună ce se întâmplă. Mi-a scris toate astea. Exact atunci Laura intră în apartamentul lui, unde nu fusese niciodată. Cum de ştie să ajungă acolo? Cum descuie? Intră singură sau e adusă? Cine o aduce? Cu ce scop? De ce în absenţa lui Liciniu? Poliţia spune că au venit împreună, că a drogat-o, s-au certat şi a aruncat-o pe fereastră. Sau a împins-o, totuna. Pe urmă şi-ar fi căutat un alibi. Cum să cred asta? Cum poate fi un om atât de prost să premediteze un act care duce la propria-i pierdere? Poliţia spune că n-a fost un act premeditat, ci un accident, dar tot omucidere se cheamă. De ce s-o arunce pe fereastră? Nici un om normal nu aruncă pe cineva pe fereastră din propria-i casă. Toate se întorc atunci împotriva lui. Orice om normal se revoltă la gândul că altcineva e aruncat pe fereastră. Dacă voia s-o omoare, îi dădea o doză mai mare de drog şi gata, chiar ar fi fost un accident. Sau o ducea la casa ei, după ce o ameţea. Sau ar fi determinat-o să se arunce singură pe fereastră, cu martori. Poliţia spune că Liciniu nu se drogase, pentru că a plecat de îndată să-şi caute un alibi. Un tip care nu e drogat şi face toate astea nu e zdravăn. Dacă nu e zdravăn, are deja un alibi consistent. Poliţia nu vorbeşte de vreo boală de cap a omului meu. Totul e cusut cu aţă albă. Dar au găsit martori care să spună exact ce vor ei. Trebuie să aflu cine a dus-o pe Laura în apartament. Cine a drogat-o? Pe cine să conving să vorbească? Cum? Mesajele primite înainte şi după moartea Laurei au data – ziua, ora, minutul. Nu pot fi falsificate. O dovadă. Am dreptul să arăt ce mi-a scris? Cui să arăt ce mi-a scris? Care este omul de bună credinţă? Voi fi contrazis de experţi? Putea să scrie amândouă mesajele de la computerul de acasă? Dacă era posibil, argumentele mele se năruie, mi se va spune că a scris de acasă, unde o dusese pe Laura s-o omoare. Nici un martor să infirme. Dar nici să confirme. Nu mă pricep, dar presupun că există o amprentă a computerului de unde a fost trimis mesajul. Cine o să accepte o asemenea expertiză?

(din romanul ”Ieşi din rând!”, Editura Fundaţiei Pro, 2005)

(sursa foto: etutoriale.net)