Stelian Țurlea
Vorbesc de unul singur
Alfa 2005: De ce te-ai oprit? Ce-ai văzut? Povesteşte-mi, începe să devină interesant.
Angel Two: Ce-am văzut?
Am pus frânturi cap la cap şi mi-a ieşit că nimerisem ca musca între clanuri. Doar asta putea fi. Ştiam şi eu ce ştia şi lumea. Umbla vorba că unii au pus stăpânire pe benzinării şi pe jocurile de noroc, iar alţii au discoteci şi fetiţe, poate şi droguri. Primii nu se-nghiţeau cu ceilalţi şi se tăiau pe unde apucau. Mai nou, toţi au de toate, vor să ia întreg caimacul – şi benzinării şi alba-neagra şi curve şi băutură. M-a ferit sfântu’ de toate astea şi n-am treabă cu ei. Dar mă nimerisem când au dat foc benzinăriei şi, pentru că m-a luat poliţia, mi s-a pus pecetea şi-au ajuns proprietarii să creadă că am un amestec, au trimis băieţii să mă bumbăcească bine, nu mai conta că s-or fi lămurit că-s virgin, o chelfăneală nu strică nimănui, se zice. Şi pe urmă, din punctu’ lor de vedere parcă nu-i rău să stea cu ochii pe mine, e posibil şi să fiu vreun şmecher care-i duce de nas şi e dat demult cu duşmanul. Ce să-ţi zic mai mult?
Alfa 2005: Ce-ai văzut? De ce te-ai oprit din nou?
Angel Two: Nu pot să-ţi spun. N-are rost să te implic şi pe tine.
Alfa 2005: M-ai implicat. Chiar dacă unele lucruri nu le înţeleg, îmi place cum povesteşti. Eşti o voce care-mi place, o să-ţi explic odată.
Angel Two: Nu, n-are rost.
Alfa 2005: Nu ştii cine sunt, nici unde locuiesc, nici ce hram port, nici măcar dacă tot ce ţi-am îndrugat până acum nu sunt braşoave. N-o să ne întâlnim niciodată, n-avem cum. Tot ce ştiu despre tine e ce-mi povesteşti. Şi că locuieşti într-un oraş departe de-al meu, departe de Bucureşti. Pot să cred că tot ce-mi spui sunt fabulaţii, că te-ai trezit înşirând vorbe, n-are rost să protestezi, gândeşte-te că-mi poţi scrie orice îţi trece prin cap şi eu să le iau de bune. Sau să nu le iau. Pot şi să-ţi spun că le iau de bune şi să te mint. Pur şi simplu. Dacă vrei să mă crezi, nu fac asta, pentru că n-ar mai avea nici un rost dialogul nostru, sunt în stare să inventez şi singur o carte. Nu insist să-ţi cer să mă crezi. Îţi spun însă c-am să cred tot ce scrii. Vrei, nu vrei, m-ai implicat. Ce să-ţi spun mai mult?
De ce nu răspunzi?
De ce nu răspunzi?
De ce nu răspunzi? Îţi scriu de două zile în continuu şi te chem. Te-ai hotărât să vorbeşti?
(din romanul ”Ieşi din rând!”, Editura Fundaţiei Pro, 2005)
(sursa foto: yoda.ro)
