Ieşi din rând! – 58

S-a deschis cutia Pandorei

Şi ce dacă a fugit Chelu? Parcă trebuie să fie de faţă ca să meargă treaba? Nici unul dintre locotenenţii lui n-a fost arestat, doar unui bodyguard care prea o făcuse de oaie o dată şi-l ştia tot oraşul i s-a deschis dosar penal, dar până la judecată mai e. Care dintre locotenenţi a trecut pe la magazin şi l-a ameninţat pe Ionuţ, unul dintre vânzători, că-i rupe picioarele dacă mai vine la slujbă, n-am de unde şti. Dar acum băiatul refuză chiar şi să mai apară pe strada mea, pot să-i promit şi de cinci ori leafa. Nu vrea să spună ce i-au mai zis, dar tremură. Îmi imaginez. N-am cui să mă plâng. Să merg la poliţie e inutil. Cu şeful poliţiei m-am mai luat o dată în gură şi era pe cât pe ce să fie pe-a lui şi să mă trezesc după gratii. Celălalt vânzător e un adventist tăcut, pe care nu-l clinteşte nimic dintr-ale lui, nu-i schimbă nimeni ideile, nici dacă-l crestează şi-i pune sare pe rană. Nu ştiu dacă l-au ameninţat şi pe el, nu vrea să-mi spună, dar vine la serviciu ca şi înainte. Însă numai cu el nu mă ajung. Magazinul a ajuns o cocină, n-am timp să fac ordine, nici n-am chef. Mi-e teamă că într-o zi o să mă apuce pandaliile şi arunc tot ce nu-i în ordine în magazia din curte. Sau pur şi simplu închid, până trece nebunia. Mă gândesc că şi străbunică-mea a trecut prin aceeaşi stare în Oklahoma ei, înainte s-o apuce dorul şi să se-ntoarcă în ţara asta de rahat. Mai intră câte-o bătrână de pe stradă să-şi facă cumpărăturile şi mă întreabă:

– Merge treaba, băiete?

Uit pe loc de străbunica, de Oklahoma, de iubirea ei nenorocită pe care mi-a transmis-o peste generaţii.

– Merge, răspund, dar e greu că nu găsesc oameni să lucreze.

– O să găseşti, maică, o să găseşti.

Avocatul îmi spune să am răbdare, e vânzoleala prea mare în primele clipe, a tulburat prea multe ape, se vor aşeza lucrurile.

Câte un poliţist a fost postat în faţa magazinului meu şi în faţa casei, stau cât e ziulica de lungă, dar ai zice că sunt de la circulaţie, se plimbă-ncolo şi-ncoace, pălăvrăgesc cu cunoscuţii, ca prin brânză poţi să treci pe lângă ei să te duci să spinteci pe unul. Cum se lasă seara, dispar la culcare. Avocatul a solicitat o protecţie ca lumea, dar i s-a spus că poliţia nu are oameni suficienţi. Şi aşa abia mai fac faţă câtor solicitări trebuie să răspundă numai şi numai pentru că domnia sa, avocatul, a lansat nişte teorii şi a rostit nişte nume! Avocatul spune că o să revină şi o să insiste. Nu cred că va reuşi ceva. Am impresia că nici el nu mai crede. E clar că nici el nu le poate face pe toate şi e depăşit. A deschis cutia Pandorei.

(din romanul ”Ieşi din rând!”, Editura Fundaţiei Pro, 2005)

(sursa foto: ziarpiatraneamt.ro)