Ieşi din rând! – 45

Vuiesc ziarele

E un avocat dat dracului! Nu ştiu ce a făcut, cui i-a spus ori scris, ce documente a strâns, ce dovezi a obţinut, ce cazuri cu probleme mai avusese, nici măcar când i se pusese paraponul pe procuror şi dacă nu cumva ce-i spusesem eu fusese doar picătura ce a revărsat totul, fapt e că a venit o comisie de la Bucureşti şi l-a luat la puricat pe procuror până l-a demis. Temporar, dar tot demis se cheamă. Ăla care voia să mă-nfunde e liber să vândă sticle goale. Nu-mi vine mie să cred că o să-l văd şi priponit într-o zi, o să fie mai degrabă trecut pe linie moartă, nimic mai mult, cum s-a-ntâmplat şi cu cel dinaintea lui, corb la corb nu-şi scoate ochii, dar acum a-ncurcat-o.

N-ar fi mare brânză în demiterea unui procuror. Dar odată cu ea, parcă a-nnebunit lumea în oraş. Toate s-au dat peste cap, de parcă ar fi fost el centrul puterii, e o agitaţie că nu vrei să ştii.

L-am întrebat de câteva ori pe avocat care-i şpilu, în loc de răspuns am primit un zâmbet parşiv. Îmi tot strângea mâna.

Azi mi-a arătat unul din ziarele de pe masa lui. Am înlemnit când am citit că scria despre noi. Nu despre mine, ci despre ce se petrecea în oraş. Nu avusesem eu vreun rol nici cât musca în prăbuşirea procurorului, se nimerise doar să fiu pe-acolo. Dacă am înţeles bine, unul Vuia, alt rival al lui Piele zis Chelu, i-ar fi dat pe toţi în gât, cu riscul să intre şi el la pârnaie. Avea afacerea lui, dar Cloşcă şi Butimanu voiau să pună mâna pe ea şi au început să-i vâre beţe-n roate cu ajutorul şefului poliţiei şi al procurorului-şef. Lui Vuia i-a fost de ajuns să lase câteva informaţii să scape informatorilor poliţiei şi în mai puţin de o săptămână Butimanu era după gratii. Din clipa aia a-nceput războiul. Cloşcă şi ai lui sifonau la greu, Butimanu dirija din puşcărie. Controale, percheziţii, presiuni din partea poliţiei, toţi călare pe Vuia. Război curat. Oamenii din bandă acţionau ca-n filme. I-au ucis un angajat lui Vuia, i-au fabricat nişte dosare de trafic cu droguri, i-au incendiat trei maşini, au încercat să-i omoare soţia şi în explozie i-a murit tatăl. Chestia asta l-a dat gata şi Vuia s-a pus la dispoziţia anchetatorilor de la Bucureşti, sifonând şi el tot. Avocatul meu fusese şi avocatul lui, pe urmă asigurase legătura cu cei de la Bucureşti. Pe procuror probabil nu-l mai înghiţea nimeni. A căzut pe loc. La poliţie, lucrurile s-au mai complicat, au mazilit doar câţiva subofiţeri, la vârf n-a ajuns nimeni, poate nu vor sau poate încă nu e cazul. Adică unde este greul nu pătrunde nimeni. Eu mă aflasem în turbionul ăsta de când era pe cale să izbucnească totul.

(din romanul „Ieşi din rând!”, Editura Fundaţiei Pro, 2005)

(sursa foto: observatorulph.ro)