Stelian Țurlea
Dacă refuzi să vinzi, te calcă hoţii
M-am dus totuşi la pizzeria de alături şi-am comandat o pizză cu mult ketchup picant. Marca Heinz. Cât o mâncam, mă gândeam dacă există vreo legătură între toate. Şi în ce m-am băgat singur.
Patroana a venit să-mi ţină de urât, mai erau doar doi clienţi în afara mea, la cele zece mese. Avea chef de vorbă. O cheamă Letiţia. O ştiu de amar de vreme, am copilărit împreună. Câţiva ani după nebunia din decembrie 89 n-am mai văzut-o, am aflat că plecase în Germania să facă rost de bani. A fost chelneriţă, a pus ceva de o parte, s-a măritat, anul trecut am zărit-o din nou, când se pregătea să deschidă pizzeria. Sunt multe pizzerii în oraş, dar ea zicea că are experienţă şi-o să reziste. Îi sunt client fidel. Ca şi mine, are noroc de vad bun. Lumea e săracă, nu prea mănâncă în oraş decât dacă stă mult şi-i sare-n drum bodega, dar pizzeria Letiţiei e la-ncrucişare de drumuri. Asta-i bine.
Acum era abătută cum n-o mai văzusem. Nu-i mergea mai rău decât înainte, dar insista unul să-i vândă lui afacerea. Bărbatu-su, neamţ, aflase că alt neamţ cumpărase spaţii comerciale prin centru, pe care le transformase în discoteci, iar acum voia să se extindă. Umbla vorba că dacă refuzi să-i vinzi, te calcă hoţii până te aduc în sapă de lemn, sau te trezeşti cu un scurtcircuit care aprinde totul, o păţiseră câţiva. Puteau fi poveşti, dar nu mai dormea noaptea de grijă. Îi era teamă să se ducă la poliţie. Ce să spună? Că vrea unul să-i cumpere pizzeria? Care-i necazul?
Am încurajat-o, ce era să fac? Dar mintea-mi era la ale mele.
(din romanul ”Ieşi din rând!”, Editura Fundaţiei Pro, 2005)
(sursa foto: acrobatica.ro)
