Ieşi din rând! – 19

Vor să pună mâna pe Oklahoma mea

Astăzi m-am dat jos din pat, cu o foame de lup, şi-am ieşit din casă.

Primul drum l-am făcut la magazin, să văd cum stau lucrurile. Contabila era la măsuţa ei, Ionel vânzătorul se foia prin a doua încăpere, străduindu-se să convingă o băbuţă să cumpere mai multe decât voia. Nu se ştia cum va fi piaţa, peste o săptămână or să fie toate mai scumpe, e mai bine să le ia la preţul de-acum. Răzvan era liber.

I-am cerut contabilei să bage un Buddha Bar, sunt leşinat după muzica barului ăluia.

Alfa 2005:

Şi eu! Nu pot să nu te-ntrerup. După Buddha Bar şi Sonata Kreutzer.

Angel Two:

Vrei să nu mă mai întrerupi?!

Am aruncat o privire în vitrina cu noutăţi, dar ştiam că nu era nimic nou, îmi făceam de lucru, mă dădeam boss.

Atunci a apărut un papiţoi spilcuit. Înainte să deschidă gura, contabila mi-a şoptit că mă mai căutase de câteva ori. Părea genul de comis voiajor cum nu se mai poartă, care nu se lasă până nu-ţi vinde ceva de care în mod sigur n-ai să ai nevoie niciodată. Eram pregătit să-l refuz, orice ar fi avut de vânzare.

Nu vindea nimic. Mai degrabă voia să cumpere. Adică să-l las să vândă ţigări în magazinul meu de muzică. Pe el sau pe cel pe care-l reprezenta. Până să-i răspund, a început să-mi înşire avantajele, ale lui şi ale mele. Ale lui erau evidente – deschide o reţea de tutungerii în care să se găsească şi alte cele, să intre tot omul să cumpere, iar magazinul meu era cel mai bine plasat şi de aceea şi-l dorea cu ardoare. Pentru mine, zicea, avantajele ar fi fost şi mai multe, pentru că s-ar înmulţi cei care intră în magazin şi dacă tot ascultă o muzică, sunt tentaţi şi s-o cumpere s-o mai asculte o dată acasă. Iar din vânzările de ţigări o să am un procent.

Nu suport ţigările şi fumatul, i-am spus-o clar. N-o să vândă nimeni vreodată ţigări în magazinul meu. A dublat procentul. I-am spus că discuţia e închisă. N-a reacţionat urât, cum mă aşteptam, a spus doar că o să mai treacă şi a insistat să mă mai gândesc.

Mi-a pierit cheful de muzică. Îmi pierise şi foamea.

(din romanul ”Ieşi din rând!”, Editura Fundaţiei Pro, 2005)

(sursa foto: curierulnational.ro)