Stelian Țurlea Ieşi din viaţa mea! – 16
Abia intraseră în casă, Denisa i-a spus, uitându-i-se drept în ochi:
-
Nu vreau să-l mai văd pe fratele tău. Măcar o vreme. Nu mă-ntreba de ce.
-
Care frate?
-
Ai mai mulţi? Cel care e buricul pământului, care vă ia ţie şi lui Mamouret tot timpul, cel care o să ajungă într-un ospiciu şi voi nu vreţi să acceptaţi!
-
Ce spui! zise Alex în zeflemea.
Înainte să mai adauge ceva, o pălmui.
-
Nu vreau să mai vorbeşti aşa.
N-o pălmuise niciodată. Apoi ieşi trântind uşa.
Denisa îngheţă. Se întorcea acasă cu burta la gură şi era pălmuită de propriu-i soţ. Se simţea umilită. Se aruncă în patul matrimonial şi plânse până i se usucă lacrimile şi continuă să plângă fără lacrimi. Hotărăşte să nu vorbească nimănui de umilinţa ei. Era beat, nu exista altă explicaţie.
Merge în bucătărie şi se dă cu capul de masă, curge sânge, e convinsă c-o să moară, vrea să moară.
Când vine acasă Alex, nu vede nimic, sângele a fost spălat, rana s-a închis, ochii plânşi au căpătat contur rimelat, în colţul buzelor a fost agăţat zâmbetul obişnuit, poate chiar altul mai uscat şi pervers, dar cine să distingă?
(din volumul „Ieși din viața mea!”, Editura Crime Scene Press, 2015)
