Cum arată o fată

În absența tatălui – 16

Mirosea a buruieni, ne aşezasem în fund, sprijiniţi cu spatele de un muşuroi lângă gardul de lemn care despărţea curţile noastre, era cald, soarele trecea chiar atunci deasupra noastră, vedeam cum umbra ne înghite treptat, întâi tălpile, apoi picioarele, Lili voia să-i fie pielea însorită în continuare, îşi trăgea încet rochiţa spre brâu, pe măsură ce umbra înainta, priveam fascinat cum îşi dezgoleşte pulpele cu încetul, din ce în ce mai mult, să se arate soarelui, începuseră să i se vadă chiloţeii, şi-a dat seama şi m-a privit intens, cu ochi mari, dar nu s-a oprit, privirile mi s-au întors la pulpe şi la bentiţa chiloţilor de diftină care păreau s-o strângă, încet umbra gardului ne-a acoperit în întregime pe amândoi şi atunci ea s-a întors brusc cu capul spre gard, s-a întins pe spate şi şi-a pus mâinile sub ceafă.

Hodoronc, tronc, mi-a venit în minte o discuţie pe care o avusesem mai demult cu Gigi, vecinul de stradă şi partenerul de gaşcă, băteam câmpii într-o după-amiază când n-aveam cum să jucăm fotbal sau ţurcă, pentru că nu ne strânsesem decât noi doi şi n-aveam chef nici de altceva, trăncăneam una-alta, cu fundurile pe nişte bolovani bătuţi în pământ pe post de bordură şi aruncam cu pietricele pe partea cealaltă a străzii la punct fix, fără mare convingere, Gigi începuse să vorbească despre fete, pe strada noastră erau câteva, cam măricele, dar erau şi unele de vârsta noastră, aproape toate mergeau la şcoala centrală de fete, nu departe de şcoala la care învăţam eu, şi netam-nesam Gigi a spus că s-a culcat cu Lili, în prima clipă am crezut că nu aud bine, mi-a tremurat mâna şi pietricica pe care o aruncasem n-avea nicio şansă să mai lovească punctul pe care sigur îl ochisem,

care Lili, am întrebat ca prostul după o vreme,

vecina ta, a zis Gigi,

glumeşti, am spus,

dacă-ţi zic, a făcut Gigi,

ce-ţi veni, am întrebat eu în continuare, absolut fără rost,

vrei să-ţi spun, a întrebat el,

nu vreau, nici nu te cred, te grozăveşti, nici măcar nu se spune asta, dac-o faci,

aiurea, a exclamat el, de ce să nu se spună,

pentru că nu trebuie să ştie toată lumea, am zis eu,

puţin îmi pasă de lume, a zis el,

eu am insistat, pentru că nu e frumos să spui altora ce-ai făcut cu o fată,

cine ţi-a spus asta, s-a holbat el la mine,

mama, am zis eu, mama mi-a spus că nu e frumos să te grozăveşti dăcă săruţi o fată, o faci de râs, o poţi face să sufere,

aiurea, a izbucnit Gigi, se mai schimbă lumea,

eu cred ce mi-a spus mama, am strigat,

crezi ce vrei, eu nu ţi-am spus că am sărutat-o,

cu atât mai mult, am întărit eu, nu te cred,

habar n-ai, a zis Gigi, nici măcar nu era prima,

şi atunci am fost convins că fabulează, dar n-am putut uita ce-mi spusese, m-am tot gândit când am rămas singur dacă se întâmplase aşa, încercam să-mi închipui ce făcuseră, mai ştiam câte ceva din cărţi şi din vorbele unuia sau altuia, dar nu prea reuşeam să le pun pe toate cap la cap şi să duc imaginea la sfârşit, se amestecau toate în aşa hal, că nu prea-mi dădeam seama cum se întâmplă când o fată şi-un băiat ajung goi într-un pat şi acuma îmi aminteam din nou, când o priveam pe Lili cum şedea cu mâinile adunate sub ceafă.

Rochiţa îi rămăsese sumeţită la brâu, dar părea să nu-i pese, mă uitam fascinat la pulpele ei albicioase de la jumătate în sus, cum li se strânge pielea între picioare şi se adună într-o umflătură care întindea pânza chiloţeilor, am înghiţit nodul care mi se pusese în gât în loc s-o întreb dacă-mi arată, nu scotea niciunul vreo vorbă, ea se uita foarte atent la mine, urmărindu-mi fiecare mişcare, parcă la pândă şi când am fost în stare să deschid gura şi s-o întreb, l-am auzit pe Gigi strigându-mă şi intrând în curte, Lili s-a ridicat repede în fund, netezindu-şi rochiţa, Gigi s-a apropiat şi ne-a văzut,

ce faceţi aici, a întrebat,

vorbim, am zis eu,

despre ce,

planuri, i-am răspuns,

planuri pentru voi doi sau pentru toată lumea, a-ntrebat el,

pentru toată lumea, a zis Lili, care se ghemuise cu picioarele strânse şi-şi tot împletea o codiţă care se desfăcea imediat,

sunt aici pentru planuri, a spus Gigi,

s-a aşezat şi el în fund în faţa noastră, formam un triunghi, şi ne-a zis că dacă n-avem nimic împotrivă ne-am putea duce la ştrand, la Vega, o să fie foarte cald toată ziua, are el o cunoştinţă care ne-ar da drumul să intrăm în rafinărie,

ştii bine că nu-i pentru toată lumea acolo, am spus eu,

lasă asta, am aranjat să ne primească pe toţi,

care toţi, am întrebat,

am vorbit cu Fane, trebuie să pice, a zis că dă un fluier când ajunge în faţa casei tale, şi Lili poate s-o ia şi pe soră-sa,

p-aia mică, a întrebat mirată Lili,

nu ţi-o fi teamă c-o înecăm, a zis în zeflemea Gigi,

nu mi-e teamă cu voi, i-a răspuns Lili

şi se făcea că nu vede că privirile lui Gigi se opriseră pe picioarele ei, Lili avea picioare lungi şi groase, de femeie bătrână, de douăzeci şi ceva de ani, nu-mi plăceau, dar Gigi zicea mereu că sunt un prost, că asta o să ajungă să danseze prin cluburi,

ce cluburi, întrebam eu,

nu vezi ce picioare înnebunitoare are, insista el, habar n-ai că există cluburi în care dansează femei, ba se şi dezbracă,

nu-l credeam, dar lui îi ieşeau ochii din cap privind-o, chiar înainte să-mi spus ce mi-a spus, şi bineînţeles că ea s-a prins şi începuse să poarte rochiţe din ce în ce mai scurte, sau aşa mi se părea mie, şi când se apleca, şi se obişnuise s-o facă des, i se vedeau pulpele până sus şi fundul chiloţeilor coloraţi, acuma erau dintr-o singură culoare, aproape de alb.

Nu-mi vine să merg, am zis, nu ştiu să înot, mă gândeam c-ar trebui să-l iau şi pe fratele meu mai mic şi să las un bilet mamei unde ne-am dus şi să mă aştept la o papară, când ne-am fi întors, nu-i plăcea să mergem în locuri unde am fi fost în primejdie, o apă era întotdeauna pentru ea o primejdie, d-asta nici n-am reuşit să învăţ să înot,

să nu te prind că-l iei pe frate-tu, s-a repezit Gigi, mirosind la ce-mi umblă mintea, mai bine fără tine decât cu amândoi,

treaba ta, am zis, ridicând din umeri, oricum aveam destule de făcut şi dacă rămâneam acasă, abia îmi luasem nişte cărţi de la bibliotecă,

eu merg, a spus Lili,

păi, cheam-o pe sor-ta, a zis Gigi,

Lili s-a ridicat, s-a înălţat pe vârfuri să privească dincolo de uluci, în curtea ei, şi şi-a strigat sora,

Bălăşoaico, vino aici,

Gigi se uita fascinat la muşchii întinşi ai picioarelor ei,

de ce-i zici Bălăşoaico, a întrebat, o cheamă Rodica,

ba o mai cheamă şi Bălaşa, a spus Lili,

ce nume mai e şi ăsta, s-a strâmbat Gigi,

eşti un prost, e-un nume vechi, l-a purtat bunica şi mai înainte l-a purtat o domniţă de domn, care are şi-o biserică în Bucureşti,

vorbeşte serios, m-a întrebat Gigi,

am dat din cap, aşa e, citisem în cărţile de istorie pe care începusem să le împrumut de la biblioteca oraşului, dar acolo Gigi nu mergea niciodată, mă duceam numai cu Dan.

Fă-ne-o să ne-arate, înainte să plecăm, i-a spus Gigi lui Lili până să apară Bălăşoaica, ne-ai promis, şi Lili a dat din cap.

Eram curios ce să ne-arate. Cât era de mică, Bălăşoaica era al naibii de sprintenă, a sărit gardul mai repede de cât aş fi făcut-o eu, descoperise şi-un loc bun, unde scândurile se îmbinau într-un fel de scăricică, într-o clipă era de partea astălaltă,

vrei să mergi la ştrand, să ne scăldăm, a întrebat-o soră-sa,

mă mai întrebi, a bătut ea din palme, acuma,

nu, i-a spus Lili, mai stăm puţin, îl aşteptăm pe Fane şi pe urmă ne ducem, da’ trebuie să plăteşti pentru asta,

de ce, a protestat copila, mereu trebuie să plătesc,

dacă vrei să mergi, bine, dacă nu, stai acasă,

vreau să merg, ce trebuie să fac,

să-ţi arăţi păsărica,

vorbeşti serios,

fetiţa căscase nişte ochi imenşi de surpriză,

nu te vede nimeni, a spus soră-sa, închizi ochii, sau şi mai bine îţi pui mânile la ochi, o să-ţi ridic eu fustiţa şi-o să-ţi dau jos chiloţeii şi-o să-ţi spun când trebuie să-i deschizi din nou, o clipă durează,

şi-o să faci şi tu la fel, a întrebat cu o ultimă speranţă Bălăşoaica,

Lili a meditat o clipă,

sigur că da, în acelaşi timp o să fac şi eu la fel, dar tu n-ai cum să mă vezi, că o să ţii ochii închişi,

fetiţa s-a liniştit, s-a lipit de gard, ca pregătită de tortură, mi se uscase cerul gurii, simţeam cum mă cuprinde un fel de căldură, nu văzusem păsărica unei fete decât în desene, în cărţi, mi se părea ceva mare, urât, nici nu reuşeam să-mi închipui cum încape chestia aia între picioarele lor, am început să mă foiesc pe locul meu, m-aş fi ridicat, nu m-aş fi ridicat, m-am gândit c-o să văd mai bine de la înălţimea la care şedeam,

Gigi făcea pe dezinteresatul, nu te sfii de noi, i-a zis fetiţei, am mai văzut păsărici cu duiumul la viaţa noastră,

dar Lili s-a întors spre el şi l-a repezit,

iar te grozăveşti, n-ai văzut una în viaţa ta, e clar că-ţi tremură inima de emoţie,

şi atunci am fost sigur că în tot ce-mi povestise fabulase, nici măcar n-o atinsese pe Lili, pe care sunt sigur c-o visa nopţile şi dintr-odată m-am liniştit şi aşteptam curios să văd ce se-ntâmplă, Bălăşoaiaca a pus mâinile la ochi, Lili i-a ridicat fustiţa cu o mână, cu cealaltă i-a lăsat în jos chiloţeii tetra prea largi şi în faţa noastră a apărut o burtică delicată de fetiţă, terminată cu o umflătură mică la îmbinarea pulpelor slăbănoage, ca un muşuroi mic, cam dolofan, cu o crăpătură exact pe mijloc, uşor rozalie, care continua între picioare, nu vedeam până unde, nu ştiu la ce m-am gândit mai întâi, a fost o explozie de gânduri în mintea mea, în timp ce-mi simţeam gura uscată şi de-abia puteam să înghit, Gigi holbase ochii şi scosese vârful limbii între buze, mă uitam fascinat şi nedumerit, era cu totul altceva decât ce văzusem eu în cărţi, cel mai mult mă întrebam cum poate să facă pipi prin chestia aia şi atunci am auzit fluierul lui Fane, sosise.

Lili i-a ridicat repede chiloţeii soră-sii,

poţi să deschizi ochii, i-a zis, acuma să mergem la ştrand, a continuat ea, cu cea mai naturală voce,

noi, băieţii, am săltat dintre bălării şi-am pornit spre poartă toţi patru, Gigi era palid cum nu-l mai văzusem, dar n-am vrut să-l zgândăr.

Ziceai că nu mergi cu noi, a spus Lili,

nu merg, i-am răspuns, vă duc până mai încolo, la colţul străzii, trec pe la Laurenţiu să iau nişte cărţi.

(din romanul ”În absența tatălui” apărut la Editura Leda, 2009)