Leonard OpreaLeonard Oprea
05.11.2020

Terorismul islamic astăzi

Trei întrebări şi cîteva precizări

(27 ianuarie – Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului)

Despre „uciderea pruncilor“ la Beslan… în Osetia de Nord, crimă comparabilă oricînd cu atrocităţile comise în lagărele naziste, sau în Gulagurile lumii ex-comuniste, ori pe cîmpiile Khmerilor roşii, sau crimele în masă săvîrşite cu sînge rece în „9-11“ la New York, ori „3-11“ la Madrid, pe scurt, despre o nouă şi aproape incredibilă crimă a terorismului actual – islamic, nu altul, aşa-zisul jihad anti-american şi anti-iudeo-creştin, în mod evident un război religios contemporan la scară planetară, vă propun să citiţi acest foarte scurt articol – conceput de mine practic imediat după 11 septembrie 2001 – eseu publicat în primăvara acestui an 2004, atît în SUA cît şi România, dar şi pe Internet, text ce mi-a adus destui detractori (desigur, fie anti-americani, fie anti-semiţi).

Iată deci acest eseu:

Personal, deşi am mai citit cîte ceva despre şi din religia şi cultura arabă, inclusiv Coranul, nu sînt totuşi un specialist în islamism. Dar, trebuie admis faptul că, dintr-un bun început, nu am negat şi nu neg moştenirea valoroasă lăsată omenirii de această cultură, odată civilizaţie. Dimpotrivă. Şi recomand oricărui posibil interlocutor, privind un posibil dialog despre terorismul şi totalitarismul islamic astăzi, să nu uite că aceste valori sînt parte integrantă a tezaurului cunoaşterii umane. Pe de altă parte, ca adevărat creştin, nu pot să ascund sub covor, toate „isprăvile“ de nefast renume ale Bisericii, care, începînd cu Marea Schismă, continuînd cu cruciadele şi mergînd pînă în zilele noastre cu scandalul preoţilor catolici pedofili din SUA, nu o dată a fost mai iezuită decît iezuiţii practicînd “Ad majorem Dei gloriam“ prin sentinţa „morală“ a lui G. Busenbaum (notoriu moralist iezuit): „Întrucît e permis scopul, sînt permise şi mijloacele.“ Apoi, să nu uităm sprijinul real acordat generos de către Biserica ortodoxă comuniştilor în Europa estică, nu-i aşa? Însă, în multe alte rele şi nenorociri ale lumii noastre, cum ar fi sclavia şi negoţul cu sclavi, traficul de prostituate, traficul de droguri, traficul de arme etc. unii „creştini“ şi unii „musulmani“ şi-au dat mîna tare prieteneşte şi au colaborat de minune… Şi sînt aceeaşi buni parteneri de afaceri şi astăzi.

Dar, să revenim la oile noastre.

Vorbind despre terorismul islamic manifestat cu precădere în ultima jumătate a sec. XX şi începutul acestui mileniu III, nu pot să mă gîndesc mereu că în trecut a existat o lume arabă musulmană a lui Harun Al-Rashid, Avicenna, a lui Omar Khayyam etc., că a existat un Damasc şi un Bagdad al splendorilor din O mie şi una de nopţi… E ca şi cum aş încerca să-mi reamintesc mereu că Bucureştiul a fost o dată „Micul Paris“, iar cultura româna era atunci… regală.

Trăiesc ASTĂZI şi văd ce se întîmplă ASTĂZI din cauza terorismului şi totalitarismului islamic. Iar, pînă la urmă, că vrem sau nu vrem, TERORISMUL ISLAMIC ACTUAL ESTE PRODUSUL ACTUALELOR SOCIETĂŢI ISLAMICE. Ori, în acest context, toate consideraţiile subtile, toate nuanţările sofisticate, toate judecăţile de tip filosofic sau istoric privind deosebirile şi asemănările dintre terorismul islamic şi lumea arabă medievală îmi apar ca fiind simpliste paleative.

Astfel, am trei întrebări:

1. În această lume modernă în care trăim astăzi, cîte sînt organizațiile non-guvernamentale şi religioase islamice, naţionale şi internaţionale care au ca scop ajutorul umanitar privind: sănătatea, drepturile omului, drepturile femeii, protecţia copilului, educaţia, cultura, prezevarea valorilor tezaurului cultural naţional şi mondial, prezervarea naturii vii, prezervarea păcii mondiale etc., EXISTĂ ASEMENEA ORGANIZAŢII ISLAMICE? (căci nimeni nu poate nega că, datorită petrolului, ţările arabe evident sînt în topul ţărilor foarte bogate ale acestei lumi!)

2. Tribunalele „Saria“ (legea islamică) care, în lumea arabă şi africană, AU ÎNCEPUT SĂ ÎNLOCUIASCĂ HOTARÎT justiţia societăţilor civile şi democratice, sînt sau nu ANTAGONICE CU DREPTURILE OMULUI? (un exemplu… mărunt: în anumite cazuri pedeapsa cu moartea poate surveni prin simpla acuzaţie de încălcare a unei oarecare cutume religioase, dar poate fi comutată în libertate totală dacă familia celui condamnat poate plăti suma cerută de judecător ca urmare a negocierilor cu cei ofensaţi astfel…)

3. Recent, în Palestina nu doar bărbaţii musulmani pot fi „soldaţi-bombă“, dar şi femeile musulmane palestiniene au primit oficial dreptul religios de a fi soldaţi sfinţi, mai precis, „femei-bombă“… Sacrificiul lor în acest jihad le va aduce dreptul de a izbăvi de păcat în faţa lui Allah, odată cu propriul lor suflet, încă două suflete pe care ea, femeia-bombă, are dreptul să le aleagă… O societate islamică tolerînd definirea, în numele Coranului, a dreptului bărbatului, dar şi al femeii să se sinucidă ca fiind aceasta o izbăvire nobilă şi generoasă (cînd în lumea islamică ortodoxă drepturile femeii sînt practic egale cu zero) este sau nu o societate religioasă propice terorismului ce pretinde ca fundament cartea sa sfîntă Coranul?

(Islamismul conţine si războiul sfînt, Jihad-ul, avînd scop misionar şi anume răspîndirea doctrinei mahomedane în lume, care se poate face şi prin violenţă, căci necredincioşii sînt urîţi de Allah, prin urmare uciderea unui necredincios NE-fiind definită ca o crimă. Citez astfel din Coran doar versetele (fiind destule altele): „ 002:178-179: [2.178] …retaliation is prescribed for you in the matter of the slain… [2.179] …there is life for you in (the law of) retaliation, O men of understanding, that you may guard yourselves. “ „ 002:190-191: [2.190] …fight in the way of Allah with those who fight with you…[2.191] And kill them wherever you find them, and drive them out from whence they drove you out, and persecution is severer than slaughter, and do not fight with them at the Sacred Mosque until they fight with you in it, but if they do fight you, then slay them; such is the recompense of the unbelievers. “ (Translation used: M. H. Shakir, published by Tahrike Tarsile Qur’an, Inc., 1983, unless otherwise indicated.)*

Deşi ar mai fi multe întrebări de pus, consider că acestea sînt suficiente să le genereze pe celelalte necuvîntate de mine aici.

Finalmente, în identitatea

nazism = comunism = islamul terorist actual,

măcar atît se poate admite: existenţa acelui om-carne-de-tun drept-credincios care moare fericit la datorie indiferent de crima pe care o comite în mod terorist sau altfel, luînd viaţa unui om sau ucigînd cu aceeaşi senină convingere sute sau mii de oameni ale căror vîrstă, sex, religie sau cetăţenie nu mai au nici o importanţă atîta timp cît ideologia/ credinţa cu care a fost inoculat, nazistă, comunistă sau islamică îl motivează soteriologic perfect.

Din ceea ce ştiu, ştiu însă că Revoluţiile anti-comuniste care au dus la prăbuşirea comunismului est-european se datoresc enorm creştinilor şi preoţilor creştini (amintiţi-vă de Polonia catolică în care, practic, a pornit totul…; iar în România, Timişoara lui 16 Decembrie 1989, unde s-a produs scînteia revoluţiei anti-comuniste, nu oare într-o biserică s-a produs, ştim bine asta, cînd o mînă de creştini…?).

Cît despre EGOCENTRISMUL IUDEO-CREŞTIN?

Ei bine, eu unul cred că în centrul Credinţei iudeo-creştine se află omul perfect concentric cu Dumnezeu.

Cît despre Biblie, iată o scurtă poveste:

Asaltat de întrebările reporterului binecunoscutului canal de televiziune american „Travel“, întrebări referitoare la Biblie şi la posibilele dovezi istorice privind prezenţa lui Iisus Christos în Tibet sau în Kaşmir, în perioada dintre vîrsta de 12 ani şi cea de 30 de ani, deci în perioada nedescrisă de Evangheliile sinoptice – un tibetan, preot creştin (al unei singuratice capele aflate pe „acoperişul lumii“) îi zîmbeşte amabil insistentului interlocutor şi remarcă scurt: „Biblia conţine istorie, dar nu e o carte de istorie. Biblia conţine reţete culinare, dar nu e o carte de bucate. Biblia e o carte a Salvării.“

Mă alătur imediat acestui tibetan preot creştin, dar precizez: Biblia, în totalitatea ei, este chiar Cartea Salvării. BIBLIA este cartea ireductibilă la realitatea existenţei umane. Fiind reductibilă doar la Dumnezeu, la „Cel care este“.

Iar El este Dumnezeu Unul care ne-a dat liberul-arbitru.

Ce s-a întîmplat cu neamul lui Ismail astăzi? – nu prea înţeleg.

Văd, trăiesc însă consecinţele existenţei terorismului isalmic astăzi, în mileniul III.

Şi mai ştiu că în unele ţări islamice, din nefericire, nu puţine, astăzi domină autoritar acel Coran fanatic-ortodox în care nu există liber-arbitru…

Numesc astfel lumea în care s-a născut (şi terorizează global astăzi) Al Queda.

Al Queda fiind astăzi, nu doar definiţia terorismului global, ci chiar spiritul, mintea şi trupul terorismului global în plină acţiune, în plină expansiune.

Iar consecinţele sunt deja catastrofale – la nivel planetar…

… ger – noapte grea, grea…

… stele lucesc și mor… și … mor…

… un lup pribeag…”

***

***

RESPIRAȚIA

Creat de Leonard Oprea, acest nou eseu în literatura universală, „Respirația” – este o relativ scurtă, simplă și profundă meditație /aforism, cugetare, poezie, poem, proză scurtă, micro-eseu etc./ încheiată întru doar un haiku ce re-deschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane.

(http://www.amazon.com/THEOPHIL-MAGUS-LIVING-BOSTON-Anna-Maria/dp/1462894763)

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonard_Oprea)

(http://christian-articole.blogspot.ro/2016/07/theophil-magus.html)

(http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/leonard-oprea-in-lumea-secolului-xxi-se-pune-intrebarea-quintesentiala-exista-libertatea-de-stelian-turlea-14665342)