Leonard OpreaLeonard Oprea
14.12.2017

Poveste veche

 

„Viața nu îți este ție, nici mie, nici nimănui – cuvenită. Viața este un dar. Da, un dar de la Cel de Sus. Darul vine supradăruit cu Liberul Arbitru. Poți să crezi, sau nu. Poți să iubești, sau nu. Poți să te încrunți, sau nu. Poți să zîmbești, sau nu. Vrei să fii viu, sau nu?” (Theophil Magus)

Acolo, la poalele muntelui, parcă niciodată tribul nu vînase mai bine, nu găsise mai mult peşte în rîurile limpezi şi învolburate; parcă nicicînd nu găsise mai multe fructe de pădure. Aşa că petre­cuseră toată vara şi toamna la poalele muntelui.  O toamnă lungă şi senină.

Se apropia iarna şi unii bătrîni spuneau că aseme­nea bogăţie în vînat, peşte şi fructe, asemenea vară şi toamnă scînteietoare, totul anunţa iarnă grea. Dar întîrziaseră peste măsură acolo, la poalele muntelui, şi nu mai era vreme de întoarcere înspre ţinuturile cu ierni blînde.

Făcură sfat şi după chibzuinţă îndelungată hotă­rîră să trimită un vînător la sihastrul din grota de deasupra norilor de ploaie. Trimisul urma să‑l întrebe pe bătrînul înţelept cum va fi iarna şi cum s‑o întîm­pine tribul.

Vînătorul luă darurile şi plecă o dată cu ivirea zorilor.

Înainte de apus ajunse la sihastru.

Se înclină, îi oferi darurile şi‑l întrebă. Bătrînul înţelept îl privi lung şi îi spuse:

– Va fi o iarnă. Pregătiţi‑vă bine.

Vînătorul rămase peste noapte în grota sihastrului şi o dată cu ivirea zorilor plecă înspre trib.

Ajunse înainte de apusul soarelui şi le aduse răspunsul.

Se pregătiră cu rîvnă, uscînd şi afumînd carnea, peştele, adunînd fructe şi rădăcini şi ierburi de leac, strîngînd lemne pentru foc, reparînd corturile, alegînd cele mai călduroase blănuri şi făcînd adăposturi cu hrană pentru cai.

De îndată ce bătrînii şi bărbaţii cei mai destoinici crezură că se pregătiseră îndeajuns, sfatul hotărî să‑l trimită din nou pe vînător la sihastru.

Omul ajunse iarăşi în faţa grotei, se înclină, puse darurile pe stînca acoperită cu muşchi şi întrebă. Bătrînul înţelept îl privi lung şi îi spuse:

– Va fi o iarnă grea. Pregătiţi‑vă bine.

Tribul munci cu şi mai multă rîvnă.

Trecură zile. Sfatul se adună şi iar îl trimise pe vînător. Glasul blînd, dar pătrunzător al bătrînului răsună:

– Va fi o iarnă foarte grea! Pregătiţi‑vă bine!

Robotiră ca nişte furnici. Fiecare mulţumea în gînd Domnului că sus, în grotă, trăia sihastrul.

Trecură zile şi cînd se adună sfatul, se hotărî ca de astă dată să meargă la sihastru nimeni altcineva decît numai căpetenia tribului.

Ajuns la intrarea în grotă, destoinicul bărbat se înclină, oferi umil darurile şi rosti:

– Prea‑înţeleptule, de fiecare dată ţi‑am ascultat sfatul şi ne‑am pregătit pentru iarna asta aşa cum nu ţin minte să mai fi făcut noi vreodată. Prea‑înţeleptule, crede‑ne, astfel ne‑am pregătit încît bătrînii noştri spun că putem înfrunta două ierni lungi. Spune‑ne te rog, cît de grea va fi iarna asta?

Bătrînul îl privi lung şi, într‑un tîrziu, spuse încet, dar clar:

– Va fi neînchipuit de grea. Pregătiţi‑vă bine.

Îngrozit, bărbatul se trase un pas înapoi. Îşi stăpîni cu greu tremurul. După lungi clipe, cuteză răguşit:

– Prea‑înţeleptule, iartă‑mi îndrăzneala, însă de ce, de fiecare dată cînd ţi‑am cerut povaţă, iarna asta ne‑ai proroocit‑o ca fiind tot mai grea şi mai grea, iar acum… neînchipuit de grea?

Bătrînul îl privi lung şi zise scurt:

– Vino.

Căpetenia îl urmă pînă la marginea stîncii. Cerul era ca de cleştar şi destoinicul bărbat îşi văzu lim­pede tribul. Văzu stivele de lemne pentru foc, văzu şirurile de prăjini pe care era pusă carnea la uscat, văzu adăposturile cu hrană pentru cai, văzu oamenii care forfoteau precum furnicile.

Sihastrul îi puse mîna pe umăr:

– Uite, îi vezi? S‑au pregătit şi muncesc încă, precum nimeni alţii. Va fi o iarnă neînchipuit de grea, hotărî aspru, apoi se întoarse în grota sa de deasupra norilor de ploaie, de ninsoare…

Cine ştie?!… mai mormăi în barbă sihastrul.

„ … se așterne val

după val plumbul iernii…

…copacii nu mor…”

***

***

RESPIRAȚIA

Creat de Leonard Oprea, acest nou eseu în literatura universală, „Respirația” – este o relativ scurtă, simplă și profundă meditație /aforism, cugetare, poezie, poem, proză scurtă, micro-eseu etc./ încheiată întru doar un haiku ce re-deschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane.

(http://www.amazon.com/THEOPHIL-MAGUS-LIVING-BOSTON-Anna-Maria/dp/1462894763)

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonard_Oprea)

(http://christian-articole.blogspot.ro/2016/07/theophil-magus.html)

(http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/leonard-oprea-in-lumea-secolului-xxi-se-pune-intrebarea-quintesentiala-exista-libertatea-de-stelian-turlea-14665342)

(sursa foto: dailymail.co.uk)