Leonard Oprea 
A fost odată ca astăzi, ieri și mîine va fi – un om. Care – nu se știe cum – s-a rătăcit de-a nimerit într-un colț uitat de lume. Și chiar de Dumnezeu. Omul nostru acolo – vrînd nevrînd – s-a împrietenit fain de tot cu natura. Și a trăit așa bine-mersi pînă a uitat de lume.
Numai că într-o zi bună sau rea – nu se știe cum – iar s-a rătăcit. A ajuns înapoi în lume. Dar, se cam schimbase lumea. Cam de nerecunoscut. A oftat din rărunchi și, a luat-o de la capăt. Cu viața. Ca astăzi. Ca noi… Și uite-așa. Nu trăia rău. Nici bine. Trăia.
Într-o seară s-a dus la o cîrciumă din astea globalizate cu tehno în patru puncte cardinale.
S-a pus la bar și a cerut un whisky cu gheață. Și o cola. În timp ce bea, iată că lîngă el s-a așezat un individ. Care a luat și el un whisky cu gheață. Și o cola.
La un moment dat a zis: hei, cheers, omule!
Iar omul nostru cam sec: cheers, man!
Apoi au tăcut. Ce să facă?…
Dar totuși – nu se știe de ce – omul nostru s-a răsucit către individ.
Acesta l-a privit liniștit, adînc și pătrunzător.
Omul nostru, parcă vorbind cu sine-însuși: … ar fi bine dacă-ai fi Dumnezeu, că te-aș întreba, nu, nu cît mai trăiesc, ciii… m-da, te-aș întreba cît să mai trăiesc?
Individul i-a răspuns fără să-și miște buzele: … interesant – cît să mai trăiesc?…
Omul nostru și-a susurat ecoul:… cît să mai trăiesc?
Individul a vorbit tot fără să-și miște buzele de parcă venită din înaltul nopții de afara o adiere vălurea tot barul:… atît de mult am iubit lumea încît l-am dat ei pe fiul meu, unul, astfel ca… Îmi amintesc acum, a zis omul nostru:… ca oricine crede în el să aibă viață veșnică… A tăcut. Pe urmă a sorbit din whisky. Știi, a vrut să mai întrebe, dar individul – nu se știe cum – dispăruse. M-daa, asta e! își spuse omul. Goli paharul. Apoi plăti. Zîmbi barmanului: hei, man… mă duc să iubesc. Și plecă. Destul de vesel. Dumnezeu era în el.
„… zorii viorii…
sub nea mesteacănu-n brad…
doi șoimi – zbor senin…”
(din volumul METAFIZICA SIMPLITĂȚII lui Theophil Magus – în pregătire la Editura Eikon)
***
RESPIRAȚIA
Creat de Leonard Oprea, acest nou eseu în literatura universală, „Respirația” – este o relativ scurtă, simplă și profundă meditație /aforism, cugetare, poezie, poem, proză scurtă, micro-eseu etc./ încheiată întru doar un haiku ce re-deschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane.
(http://www.amazon.com/THEOPHIL-MAGUS-LIVING-BOSTON-Anna-Maria/dp/1462894763)
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonard_Oprea)
(http://christian-articole.blogspot.ro/2016/07/theophil-magus.html)
