Leonard Oprea 
CINEMA VERITE cu 2 LUPI
Motto:
„ … tu nu ești taina – tu ești doar cruzimea tainei; sau chiar tămăduiești?…”
***
… trăiam iarna lui 2011 într-un Inn de lîngă o benzinarie aflată la 7- 8 mile de Lewiston, Maine, US… izolat, undeva în marginea unei păduri, din aceea a Nordului, Alaska, you know…
… era un Inn al lumii interlope și al condamnaților de tot felul, de la simpli drug-addict și curve, pînă la criminali și mafioți autentici…
… poliția făcea aici arestări cam de 2-3 ori pe săptămînă…
… am trăit aici mai bine de 3 ani…
… mă pregăteam să ucid sau să mă sinucid…
… îmi serbasem ziua de naștere, 16 decembrie cu 2 harlots și un traficant de arme…
… fumasem joints pînă la comanda ho!… odată cu moonshine liquor și blowjob și sex sex sex… daaa, împreună cu Dimitri și o indiancă, a native & a Chinese, asta era crazy … all made in Russian mafia… man! what an orgy!…
… eram sub sub ordin de libertate condiționată: no drinks, no drugs, no guns… but, what the fuck… I was ready to die…
… all right…
… mă pregăteam să ucid sau să mă sinucid…
***
… tîrziu, înspre luceafărul de zi – noapte de ger, scîrțîia zapada… m-am retras în chilia de sihastru… de fapt, o celulă-cocină de 4×4 m pătrați… cu baia inclusă…
… m-am pravălit pe patul răvășit de coșmaruri…
***
… deodată am simțit … inefabilă prezența…
… chiar înainte de a deschide ochii, am întins mîna…
… în mod ciudat?… nu știu, zău nu știu – nu am sărit din pat… doar am zîmbit atingînd blana atît de … catifea aspră…
… am fost mîngîiat pe chip de rasuflarea aceea neconfundabilă de sălbăticie supremă întru liberatea ei…
… am deschis ochii – aveam asupra mea un lup…
… mă oglindeam în stelele aprinse ale ochilor sălbaticiunii … și … hei!!… zîmbeam…
… m-a lins pe față… încet, încet… atît de încet încît … mă erectam…
… am împins-o ușor într-o parte… daa, era lupoaica…
… a sărit de pe mine – uriaș fulg de vis mirosind amețitor a prădător, a lup…
… i-am spus: stai, hai, stai, stai…
… m-a țintuit cu stelele din ochii ei și a mîrîit a chemare lăuntrică de încredere…
… lupul ei, perechea ei, a intrat și el în celula mea…
… o bestie nespus de frumoasă – lupul ei, lupul meu…
… amîndoi mi-au lins mîna mîrîind un blues al sălbăticiei, al libertății pierdute de mine….
… pierdute de mine…
… i-am rugat să nu plece…
… am luat din frigider tot ce aveam carne – și, închinîndu-mă, am dăruit…
… au primit – cu demnitate – ofranda…
***
… apoi m-au invitat să-i urmez… mîrîind surd, ceva între rugă și poruncă…
… am ezitat, am oftat și le-am șoptit – sunt doar un om…
… am mîrîit: sunt doar un om…
… am mîrîit: sunt acest om…
… am mîrîit: … nu pot fi lup…
… mi-au mușcat – Doamne, cu cîtă tandrețe – mîinile implorîndu-mă să-i urmez…
***
… se crăpase de zori deja…
… s-au oprit în marginea pădurii și au urlat prelung cîntul lor de lupi…
… am început să urlu stins …
… știam că … ei, lupii mei… sunt adevărați, mai adevărati decît eu sunt…
***
… mașina poliției a frînat în fața ușii mele…
… au sărit din mașină urlînd: hands up!…
… hey man! you’re fucked! you dance with the wolves! you are fucked!…
… mă pregăteam să ucid sau să mă sinucid…
„… se crapă luna…
pădurea-n ger – argint cînt…
… urlă un lup trist…”
***
***
RESPIRAȚIA
Creat de Leonard Oprea, acest nou eseu în literatura universală, „Respirația” – este o relativ scurtă, simplă și profundă meditație /aforism, cugetare, poezie, poem, proză scurtă, micro-eseu etc./ încheiată întru doar un haiku ce re-deschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane.
(http://www.amazon.com/THEOPHIL-MAGUS-LIVING-BOSTON-Anna-Maria/dp/1462894763)
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonard_Oprea)
(http://christian-articole.blogspot.ro/2016/07/theophil-magus.html)
