Leonard Oprea 
De-posedat de „Mantaua” sa, Gogol își pierde „Nasul” și, încătușat de diavolești angoase scrijelește „Jurnalul unui nebun”. Înainte de a-și încredința duhul Tatălui, dă foc și arde „Suflete moarte” pentru a învia cum pustnicit se roagă: „Fiți suflete înviate și nu suflete moarte.”
Eminescu „Sărmanul Dionis” – Toma Nour se mărturisește „Geniu pustiu”: „Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putinţă în mintea noastră şi că, în urmă, toate cîte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt decît creaţiuni prea arbitrare ale propriei noastre subiectivităţi, iar nu lucruri reale. Viaţa-i vis.”
Eminescu își visează creația.
Gogol își trăiește creația.
Eu îl ascult pe Dostoievski:
„Noi toți ne tragem din Mantaua lui Gogol.”
Căci – se mai ruga Gogol:
„Nu există altă Poartă decît cea arătată de către Christos.”
„… vrăbii, cinteze
mierle-n brad mesteacănul…
ninge – fulgii psalmi…”
***
(din volumul METAFIZICA SIMPLITĂȚII – în pregătire la Ed. Eikon)
***
***
RESPIRAȚIA
Creat de Leonard Oprea, acest nou eseu în literatura universală, „Respirația” – este o relativ scurtă, simplă și profundă meditație /aforism, cugetare, poezie, poem, proză scurtă, micro-eseu etc./ încheiată întru doar un haiku ce re-deschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane.
(http://www.amazon.com/THEOPHIL-MAGUS-LIVING-BOSTON-Anna-Maria/dp/1462894763)
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonard_Oprea)
(http://christian-articole.blogspot.ro/2016/07/theophil-magus.html)
