Leonard Oprea 
„ … dacă lăuntricul fiecăruia dintre noi ar fi complet descătușat – atunci singura noastră obsesivă iubire ar aceea de gustul sîngelui vărsat de Cain și semnul lui Cain ar fi asupra fiecăruia simțit ca o bucurie extatică, practic de nedescris… căci altfel de ce ar mai fi nevoie de mîntuire, dar mai ales de Grația divină?…” (Theophil Magus)
Fireşte, trebuie să admitem că Diavolul este parte integrantă a existenţei noastre mundane. Stau mărturie cel puţin tradiţiile folclorice, mitologiile şi religiile acestei lumi. Vorbesc şi mărturisesc elocvent despre asta mai ales artele şi în special literatura, poveştile şi basmele lumii, sau operele unor mari scriitori, dintre care îi amintesc doar pe Goethe, Gogol, E.T.A. Hoffmann, M. Bulgakov, Isaac B. Singer.
Şi face parte Diavolul din existenţa noastră zilnică în practic cvasi-infinite apariţii şi ipostaze.
Toată această desfăşurare, aparent haotică (totdeauna există o ţintă bine determinată) a Diavolului în existenţa fiecăruia dintre noi, este definită perfect prin trei „sentinţe“ fundamentale. Le găsim în Evanghelia dupa Luca, în capitolul 4: „Ispitirea lui Iisus Christos“. Ele sînt cele trei replici decisive ale Domnului Iisus Christos date Diavolului ce-L ispitea în pustie:
„Nu numai cu pîine va trăi omul, ci cu orice cuvînt al lui Dumnezeu.“
„Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti.“
„Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău!“
Privite în oglinda adevărului existenţei noastre cotidiene, pe loc aceste trei porunci purificatoare devin „sentinţe“ fundamentale ce îl definesc şi între care Diavolul se desfăşoară în viaţa noastră, după cum am spus,în cvasi-infinite apariţii şi ipostaze. „Cvasi-infinite“ fiindcă viaţa noastră pămînteană este, evident, finită.
„Cvasi-infinite“ fiindcă, evident, doar Dumnezeu este infinit.
„Cvasi-infinite“ fiindcă, evident, doar Dumnezeu Unul este bun. Iar în acest sens avem chiar mărturia lui Iisus Christos, care în Luca 18 / 19 şi Marcu 10 / 18 (precum, dar altfel formulat, şi în Matei 19 / 17) afirmă răspicat:
„Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decît Unul: Dumnezeu.“ , răspunzînd astfel celui care-L întreabă: „Bunule Învăţător, ce sa fac ca să moştenesc viaţa de veci?“
În acest context Diavolul face parte din acestă lume şi practic o domină, după cum avem iarăşi mărturii destule, între care chiar şi acelea ale lui Iisus Christos Însuşi (o citez doar pe aceasta):
„Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine şi stăpânitorul acestei lumi şi el n-are nimic în Mine.“ (Ioan, 14 / 30).
În mod explicit, deci, Diavolul NU este şi Dumnezeu.
Implicit NU EXISTĂ IAD ÎN INTERIORUL LUI DUMNEZEU.
„LOCUL LUI DUMNEZEU ESTE LUMEA, DAR LUMEA NU ESTE LOCUL LUI DUMNEZEU“ cuvîntă splendid un aforism rabinic.
„ … parfum fetid de
blocuri – rîs fetid senin-n
noapte de toamnă…”
***
***
RESPIRAȚIA
Creat de Leonard Oprea, acest nou eseu în literatura universală, „Respirația” – este o relativ scurtă, simplă și profundă meditație /aforism, cugetare, poezie, poem, proză scurtă, micro-eseu etc./ încheiată întru doar un haiku ce re-deschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane.
(http://www.amazon.com/THEOPHIL-MAGUS-LIVING-BOSTON-Anna-Maria/dp/1462894763)
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonard_Oprea)
(http://christian-articole.blogspot.ro/2016/07/theophil-magus.html)
