Leonard OpreaLeonard Oprea
01.09.2016

Confesiunea unui scriitor

       Iată confesiunea mea:

      Scriitorul – în definiţia mea – este o fiinţă religios-socială şi politică, dar este şi un vindecător, iar această fiinţă şi acest vindecător sînt cei care /alimentează/ inspiră artistul în creaţia sa (mai ales în cazul meu, fost disident anti-comunist şi scriitor interzis oficial de Securitatea ceauşistă, înainte de Decembrie ’89). Pe de altă parte, pentru mine, în mod evident, /artistul/ scriitorul trebuie să fie o fiinţă responsabilă din toate punctele de vedere ale existenţei şi creaţiei sale, dar în primul rînd în faţa lui Dumnezeu. Iară mie, Credinţa mea creştină îmi este decisivă pentru că, finalmente Ea, Credinţa este cea care generează opţiunea morală, culturală, socială şi politică personală, într-un sens sau altul, anume poziţionîndu-ne în sfera antagonismelor „bine-rău“, „frumos-urît“, „moral-imoral“. Sau, implicit – anume poziţionîndu-ne în sfera religioasă, culturală şi social-po­li­tică a opoziţiilor „libertate-sclavie“ şi „democraţie-antide­mocraţie“. Prin urmare, în firesc acord cu Credinţa mea creştină, artistul autentic este doar acela care conţine intrinsec tot ceea ce Creaţia Divină conţine, menirea lui fiind aceea de a re-descoperi în fel şi chip artistic rostul lumesc în rostul divin al Creaţiei. Reluctanţa ateului declarat, precum şi a agnosticului faţă de această definiţie, provine, fireşte, din respingerea ideii de Dumnezeu şi de Dumnezeu cognoscibil. Aşadar, într-o formă sau alta, subiectul fundamental – ascuns sau dezvăluit – al scriitorului autentic este viaţa, framîntările şi căutările credinciosului, dar şi ale ateului, sau ale agnosticului, în aflare/descoperire de Dumnezeu, de Credinţă.

      Oricare ar fi povestea, şi oricum ar fi povestită – acesta este subiectul.

      În concluzie, eu cred neclintit astfel: artistul autentic este acela care se întreabă şi va întreba veşnic: QUO VADIS, DOMINE ?

„…salcia curge în

vînt valuri mărunte vin,

sclipesc – eu, zîmbesc…“

 

***

RESPIRAȚIA

Creat de Leonard Oprea, acest nou eseu în literatura universală, “Respirația” – este o relativ scurtă, simplă și profundă meditație / aforism, cugetare, poezie, poem, proză scurtă, micro-eseu etc./ încheiată întru doar un haiku ce re-deschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane.

(http://www.amazon.com/THEOPHIL-MAGUS-LIVING-BOSTON-Anna-Maria/dp/1462894763)

(https://books.google.ro/books?id=t0gSAgAAQBAJ&pg=PA9&lpg=PA9&dq=leonard+oprea+the+breathing&source)

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonard_Oprea)

(http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/leonard-oprea-in-lumea-secolului-xxi-se-pune-intrebarea-quintesentiala-exista-libertatea-de-stelian-turlea-14665342)