Leonard Oprea 
Vară tîrzie. Se stingea apusul. Noaptea cobora încet. În fața grotei, lîngă un foc mărunt, Adam și Eva. Prăjeau carne. Mirosul fripturii le aduna mărgele de salivă pe bărbie. Eva se cuibări în coasta lui Adam. Mi-e foame, spuse ea. Ai răbdare, mormăi Adam. Privea scînteile ce se înălțau din focul mărunt. Le urmărea cum țîșneau, zburau o vreme, apoi dispăreau. Se iviseră deja stele. Multe. Tare multe. Adam întoarse carnea. Întunericul îmbrățișase bolta. Într-un tîrziu Adam vorbi. Ușor răgușit: … vezi?… se duc spre stele… uite, se pierd acolo… sus… Scîntei în stele. Scîntei din stele… Tu ce crezi?… Nu primi nici un răspuns. Stelele erau acum pumni de nisip sclipitor aruncat în noapte… Carnea friptă mirosea amețitor. Eva oftă: … mi-e foame !… Și mie. Ai răbdare, răsuflă Adam. Pe urmă, neașteptat adăugă șoptind tulburat în noapte:… vezi?… din focul nostru se nasc stele… tu ce crezi?… Privi adînc înaltul. Îngăimă parcă rugîndu-se: Tată, din focul nostru se nasc stelele, Tu ce crezi?… Scînteile zburau și se stingeau în stele. O tăcere de necuvîntat mîngîia locul.
Tremură focul mărunt.
Dumnezeu zîmbi blînd.
„… alb de vrajă-n parc…
nămeții de diamant…
țîncii zvonesc-nalt…”
(din volumul METAFIZICA SIMPLITĂȚII lui Theophil Magus – în pregătire la Ed. Eikon)
***
***
RESPIRAȚIA
Creat de Leonard Oprea, acest nou eseu în literatura universală, „Respirația” – este o relativ scurtă, simplă și profundă meditație /aforism, cugetare, poezie, poem, proză scurtă, micro-eseu etc./ încheiată întru doar un haiku ce re-deschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane.
(http://www.amazon.com/THEOPHIL-MAGUS-LIVING-BOSTON-Anna-Maria/dp/1462894763)
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonard_Oprea)
(http://christian-articole.blogspot.ro/2016/07/theophil-magus.html)
