15.05.2018
Zâmbet sfărâmat de granit (II)
„Sunt și munți bătrâni, peste capul cărora vreme nu de veacuri, ci de sute și mii de veacuri, au curs puhoaiele revărsate din cer. Semeția munților a apus; văile s-au netezit. Sunt gârbovi, deși cu făptura tinereții, cioturi rămase din falnici stejari. Așa sunt Munții Măcinului în tinerețea cărora nu existau nici oameni, nici păsări. […]



