Ramona Müller Scopul meu este simplu: să înţeleg complet Universul – de ce este aşa cum este şi de ce există de fapt.
Stephen Hawking
Adeptă a fenomenelor paranormale şi susţinătoare a ideii conform căreia există mai multe lumi subordonate nu universului, ci multiversului, nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit un loc în România foarte renumit din aceste puncte de vedere. Pădurea Hoia-Baciu de lângă Cluj-Napoca, a fost inclusă de către revista BBC în Top 5 cele mai bântuite păduri din lume, alături de pădurea Wychwood (Anglia), Insula Păpuşilor (Mexic), Pădurea Neagră (Germania) şi Pădurea Aokigahara (Japonia). De asemenea, revista americană Travel+Leisure o plasează printre cele mai înfricoşătoare păduri din lume. Triunghiul Bermudelor din România se află chiar în inima Ardealului, iar misterul pădurii păstrează…..pe care natura le desfăşoară în viaţa noastră. Pădurea este formată din stejari şi goruni. La NV de aceasta, în punctul numit Gura Baciului s-a descoperit cea mai veche aşezare neolitică din ţara noastră, incluzând locuinţe şi morminte de incineraţie. Locul datează din 6 500 î. Ch. şi face parte din cultura Starčevo-Criș. Unul dintre semnele activităţilor bizare îl constituie forma copacilor cu structură contorsionată, în mod inexplicabil, care transformă peisajul într-un adevărat spectacol vizual. În loc să se înalţe, mulţi dintre arborii tineri îţi curbează tupinile spre pământ, într-un fel de rugăciune terestră. Alţii cresc strâmb sau răsuciţi de parcă sunt prinşi într-o îmbrăţişare ciudată cu absolutul. Deseori se găsesc chiar şi 7-8 trunchiuri crescute din aceeaşi rădăcină. Cercetătorii au descoperit că aceste modificări ale copacilor se produc brusc, în perioade scurte de timp, fără o explicaţie clară.
În cadrul pădurii cel mai interesant punct îl reprezintă Poiana Rotundă, un spaţiu aproape perfect circular, apărut cu circa 200 de ani în urmă, în care vegetaţia abia creşte. Este mai mult decât un luminiş. Bilogolul Alexandru Şift (1936-193) este pionierul studiul fenomenelor paranormale din pădurea de stejari. Atras de legendele locului şi de poveştile care circulau prin urbe a început prin 1950 să efectueze numeroase drumeţii în locul misterios. Nu a durat mult până când răbdarea sa a dat rezultate. Omul de ştiinţă a observat că de cele mai multe ori când pătrundea în pădurea deasă era urmărit de umbre nefireşti, pe care a încercat să le imortalizeze pe pelicula fotografică. După ce a developat filmul, a făcut o descoperire senzaţională. Pe lângă acele umbre ciudate, apăreau în cadru obiecte şi siluete bizare pe care nu le mai văzuse până atunci. Rezultatele uimitoare pe care le-a obţinut au atras interesul şi altor cercetători care s-au implicat direct în studiul fenomenelor din pădurea clujeană. Faima internaţională s-a produs mult mai târziu pe 18 august 1968, când tehnicianul militar Emil Banea, pe atunci în vârstă de 45 de ani îşi petrecea duminica alături de iubita sa şi de câţiva prieteni în Pădurea Hoia Baciu. Fiind la adunat de lemne pentru foc, el a fost strigat de către camarazii săi pentru a veni degrabă în Poiana Rotundă. Tot grupul a observat pe cer un obiect mare şi rotund care se deplasa fără să scoată niciun sunet. Într-o fracţiune de secundă, destul de uimit, dar totuşi raţional, militarul s-a întins după aparatul de fotografiat şi a captat în grabă câteva cadre. Între timp obiectul aerian şi-a intensificat strălucirea, răsucindu-se ca un titrez de mai multe ori, după care a accelerat într-o direcţie uşor oblică şi s-a făcut nevăzut.
După ce fotografiile au trecut de cenzura autorităţilor comuniste, s-a demonstrat că ele reprezentau unele dintre cele mai bune şi cele mai clare imagini ale unui OZN din întreaga lume. Agenţia Naţională de Presă le-a făcut publice peste hotare, câştigând teren în scurt timp în literatura de specialitate. Atât calitatea imaginilor, cât şi detaliile tehnice de mare precizie le-au confirmat autenticitatea la nivel internaţional. Alexandru Sift a strâns o colecţie impresionantă de peste 25.000 de negative în care a surprins prezenţa unor entităţi şi structuri invizibile cu ochiul liber. În anul 1974 Al. Sift l-a cunoscut pe prof. Adrian Pătruţ, care participa la un studiu colectiv al fenomenelor paranormale. Aceşti temerari ai domeniului au adăugat o sumă deloc neglijabilă de mii de instantanee surprinse de turişti, dar şi de aparatele lor foto. După moartea lui Alexandru Sift, cea mai mare parte a arhivei sale a dispărut fără urmă, în condiţii nu prea clare. Conform spuselor lui Adrian Pătruţ, nişte străini ar fi intrat prin efracţie şi au furat documentele originale pe care le-au distrus. Chiar şi aşa au rămas suficiente dovezi pentru ca studiul să meargă mai departe şi să aibă o bază de cercetare pentru cei interesaţi.
Cele mai fascinante episoade sunt apariţiile pe cerul de deasupra pădurii. Numeroşi martori au fotografiat sau au filmat OZN-uri cu diferite forme şi aspecte. Renumite sunt şi OZN-urile invizibile, cele care nu pot fi detectabile cu ochiul liber, dar care apar în zbor pe negative. O altă categorie aparţine bioformelor, acele apariţii care seamănă cu oameni decedaţi sau cu animale. Luând forma unor siluete şi reproducând chipurile unor persoane decedate sau în viaţă, fenomenul apariţiilor unor astfel de OZN-uri este unic la scară planetară. Într-o fotografie renumită s-a materializat un chip grotesc, într-alta capul unui bărbat în iarbă forma un peisaj macabru la marginea pădurii. Profesorul Adrian Pătruţ a relatat despre o sumedenie de întâmplări neobişnuite la care a fost martor. Una dintre ele s-a petrecut în ianuarie 1975. Atunci în mijlocul pădurii au apărut de niciunde nişte ruine. Însoţit de un grup de prieteni, acesta a realizat câteva sute de fotografii. După câteva săptămâni, încă influenţat de cele întâmplate s-a reîntors la locul cu pricina. Ruinele nu mai erau acolo. După câţiva ani ele s-au estompat şi chiar au dispărut din fotografii. De nenumărate ori, pe timp de iarnă, el împreună de alţi drumeţi au observat urme de paşi de zăpadă care se opreau brusc şi dispăreau în neant.
În ultimul timp, vânătorii de fantome şi de strigoi se adună pentru a petrece nopţile în negura pădurii. Unanim este recunoscut faptul că pădurea este bântuită de strigăte ciudate care seamănă cu explozia unor cauciucuri sau cu ceasul vechi cu cuc. Uneori ţipete stranii îţi ridică părul pe ceafă. De multe ori bateriile aparatelor se descarcă inexplicabil, ca şi cum pădurea le-ar consuma efectiv energia. Creaturile ciudate sunt şi ele o parte însemnată în coloritul legendelor locale. S-au întâlnit aici animale care nu ar avea ce căuta în această regiune. Într-o astfel de excursie un grup de turişti a întâlnit o dropie, pasăre pe cale de dispariţie în ţara noastră care a fost specifică regiunilor de câmpie. Altădată martorii au dat ochii cu un leopard.
În ultimii ani se fac eforturi concertate şi concentrate pentru ca Pădurea Hoia-Baciu să fie recunoscută ca destinaţie turistică de importanţă majoră în ţinutul românesc. Preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie, prof. univ. dr. Adrian Pătruţ, din Cluj-Napoca susţine în mod activ proiectele regionale în acest sens. Un scriitor, Daniel Roxin, a făcut un documentar pe tema aceasta. Ca invitat, l-a avut pe preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie, prof. univ. dr. Adrian Pătruţ, din Cluj-Napoca. Copaci care „plâng“ Alexandru Pătruţ povestea un alt episod ciudat, pe care l-a surprins, de Paşti, în anul 2000: „Am mers la pădure cu un cercetător. În zonă, vegetaţia era uscată. Tocmai de aceea am rămas surprinşi de faptul că din partea superioară a copacilor curgea abundent un soi de sevă. A doua zi, totul era din nou uscat”. Pătruţ mai spune că zona a devenit cunoscută şi pentru sunetele ciudate care se aud frecvent: de salvare, de cauciuc care explodează, chiar şi al unui ceas cu cuc. În opinia lui Adrian Pătruţ, „ne confruntăm fie cu un superfenomen la scară planetară, un subprodus al conştiinţei umane, cu un rol greu de precizat, fie cu un superfenomen natural, dar inteligent, care nu este un produs biologic şi care se manifestă prin interacţiunea cu conştiinţa umană, în esenţă cu persoanele prezente în zonă”. „Pădurea Hoia-Baciu rămâne un teritoriu insuficient elucidat, care va putea fi studiat inclusiv de generaţiile viitoare. (…)Pădurea Hoia-Baciu este unul dintre cele mai active puncte pe plan mondial, poate cea mai activă zonă în care se produc fenomene neobişnuite”, concluzionează preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie.
