Transfuzie de sânge albastru

„Numai aici poți auzi respirația întotdeauna viguroasă, veșnic vie a atotputernicei naturi.” , scria clasicul rus Vladimir Korolenko despre Dunăre.

Dunărea a reprezentat sursă de inspirație pentru numeroși muzicieni, poeți și pictori. Valsul vienez, Dunărea albastră, compus de Johann Strauss în 1866, a devenit imnul neoficial al Vienei imperiale, ca simbol al fluviului regină. Valurile Dunării, creat de compozitorul român Iosif Ivanovici în 1889, este fredonat încă de multe generații. De-a lungul cursului Dunării, natura se împletește cu destinele oamenilor într-o curgere firească de timp și de apă.

Începând din 2004, pe 29 iunie se sărbătorește Ziua Internațională a Dunării. Tracii au denumit-o râul râurilor Donaris, romanii – Danubius (Zeul fluviilor), germanii – Donau și grecii – Istru (Istros). Ce-ar fi fost Europa fără acest fluviu? Elenii l-au folosit pentru comerț, în timp ce latinii l-au transformat în frontieră a marelui Imperiu Roman. Istorie și destine, trecut și viitor. Fără Dunărea învingătoare și temperamentală, modelând relief și existențe, plină de patos și tumult, Europa și implicit lumea întreagă ar fi fost diferită. Și, desigur, România nu ar mai fi fost aceeași.

Străbătând de la vest la est bătrânul continent, al doilea fluviu ca lungime și ca debit după Volga, de-a lungul celor aproape 2860 de kilometri, de la izvoare la vărsare, Dunărea trece prin zece țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina) și unește patru capitale (Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad).

Marea diagonală albastră a Europei se formează la confluența pârâurilor Brege și Brigach, care pornesc de sub vârful Kandel (1241 m) din Munții Pădurea Neagră, din Germania. De la Donauschingen (678 m), unde se unesc cele două ape, în curtea castelului Fürstenberg râul comun ce va deveni principala arteră fluvială poartă denumirea de Dunăre. Aici, într-un bazin cu formă rotundă, tronează un complex statuar realizat de sculptorul Adolf Heer, în anul 1895. Reprezentativă pentru viața nesfârșită a trecerii apelor, această sculptură o reprezintă pe Mutter Baar (Mama Baar) – denumirea nemțească a Dunării superioare, care îi indică fiicei sale, Dunărea, direcția pe care trebuie să o urmeze. Nu departe de aici, apele ei se unesc printr-un canal cu cele ale Rinului.

După ce traversează Munții Jura și înălțimile prealpine, artera albastră care alimentează inima Europei devine navigabilă de la Ulm. De pe versanții nordici ai Alpilor colectează cei mai mulți și importanți afluenți din cursul său superior. Printre castele feudale, malurile Dunării însuflețesc legendele Niebelungilor până la Viena. Între Poarta Devin și Munții Ungariei Mijlocii, valurile danubiene udă o regiune de câmpie; trecând prin defileul de Vișegrad și părăsind Budapesta, Dunărea se îndreaptă spre Belgrad prin sudul Câmpiei Panoniei. Pe teritoriul României, cursul inferior al fluviului măsoară 1075 de km care cuprind cel mai frumos defileu european și Delta Dunării, gura sa de vărsare în Marea Neagră. Ca o coincidență, Pădurea Caraorman inclusă în rezervația biosferei deltaice înseamnă, în limba turcă tot Pădurea Neagră.

Dunărea constituie regiunea cea mai extinsă neîntreruptă de zonă umedă din lume. Peisajele spectaculoase care conservă flora și fauna specifice locurilor se încadrează însă într-un paradis vulnerabil. Efectele intervenției antropice au avut și au un impact deosebit asupra biodiversității. Mii de specii de plante și animale sunt afectate de schimbările climatice, de infrastructura neloială fluviului, precum și de supraexploatarea resurselor piscicole. În ultimele decenii, țările dunărene accentuează rolul securității ecologice pentru noi, dar și pentru viitorul copiilor noștri. În urma acțiunii comune a guvernelor statelor riverane, dar și a unor organizații precum WWF (Word Wide Funde for Nature) biodiversitatea Dunării se reface treptat. De exemplu, castorii care au dispărut în Ungaria din secolul al XIX, în prezent populează malurile Dunării. În Bulgaria și România rața roșie și cormoranul mic, păsări importante la nivel european, viețuiesc în areale protejate. De asemenea, se fac eforturi susținute pentru supraviețuirea sturionilor, peștii de icre negre, cei care au fost contemporani cu dinozaurii. După 40 de ani de la dispariție, musca efemeră s-a reîntors, ceea ce înseamnă că apele dunărene sunt mai curate. Din punct de vedere ecologic, Delta Dunării se află pe locul trei la nivel mondial după Marea Barieră de Corali și Insulele Galapagos.

Să facem o transfuzie de sânge albastru măcar o dată pe an, de ziua acestui magnific fluviu, când bătrânul Danubius ne cheamă printre talazuri, știindu-se că „Rinul e romantic, Dunărea e clasică, eternă.” (Jean Bart).

(sursa foto: radioromaniacultural.ro)