Printre obiectivele turistice ce le-am vizitat vara aceasta se numără și Mănăstirea Sfânta Ana de la Orșova, din defileul Dunării. Situată pe un loc înalt, pe coama Dealului Moșului, oferă tuturor celor ce-i trec pragul o priveliște unică, ce aduce după sine liniște, împăcare, meditare. Mănăstirile sunt acele locuri unde poți să te detașezi de toate și să te reîncarci energetic, spiritual, iar Mănăstirea Sfânta Ana are un atu în plus datorită locului în care a fost construită. Cei care nu au avut încă ocazia să ajungă la această frumoasă mănăstire poate se întreabă care este acest atu. Atuul este Dunărea, fluviul ce izvorăște din Munții Pădurea Neagră, Germania, și străbate zece țări înainte de a se vărsa în Marea Neagră, dar și localitatea Orșova și dealurile împădurite din jurul Dunării ce pot să fie admirate din pridvorul aflat în spatele mănăstirii.
Pentru a ajunge la mănăstirea situată pe strada Pamfil Șeicaru Nr. 6, e necesar să urci un kilometru și jumătate pe Drumul Eroilor care pornește din centrul Orșovei, de pe DN 57 (Orșova – Moravița) și ajunge până în Dealul Moșului. A fost numit Drumul Eroilor în amintirea regimentelor participante la luptele din Primul Război Mondial de la Alion, Cerna şi Orşova în 1916, lupte conduse inițial de generalul-erou Ioan Dragalina de la Caransebeș. Acest drum construit în 1935, cu un an înainte de a se începe ridicarea mănăstirii, pentru a permite accesul la ea, a fost străjuit până în anul 1960 de șapte troițe și bănci din lemn.
Ctitorul Mănăstirii Sfânta Ana de la Orșova, construită între anii 1936-1939, a fost jurnalistul interbelic Pamfil Șeicaru, pe atunci director la ziarul „Curentul“ și deputat în Parlamentul României.
Așezământul monahal este o mănăstire de maici. Ghidul mănăstirii, Maica Stareță Iustina Popovici Stavrofora, a prezentat celor veniți în vizită și pentru rugăciune istoricul acesteia.
Mănăstirea a fost ridicată de ziaristul Pamfil Șeicaru ca prinos de mulțumire lui Dumnezeu pentru grija ce i-a purtat-o în luptele din Primul Război Mondial purtate în zona Orșovei în 1916. Pe atunci, ziaristul Pamfil Șeicaru era un tânăr sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie. Pe Dealul Moșului, în toamna lui 1916, în urma exploziei unui obuz aflat la mică distanță de ei, Pamfil Șeicaru și camaradul lui Petre Găvănescu, au fost acoperiți cu pământ, dar, din fericire, amândoi au scăpat cu viață. Această întâmplare l-a marcat profund pe ziaristul Pamfil Șeicaru și l-a făcut să promită că va ridica pe locul în care Bunul Dumnezeu l-a protejat o mănăstire, un locaș pentru rugăciune și regăsire de sine. Totodată, mănăstirea a fost ridicată și în memoria eroilor care au căzut pentru o Românie Unită, o Românie Mare, așa cum a menționat ctitorul în actul de donație a mănăstirii către Mitropolia Olteniei. Actul de donație a fost adus la cunoștință în data de 24 martie 1975 la München. Deloc de neglijat este și faptul că mănăstirea este un dar făcut de ziaristul Pamfil Șeicaru oamenilor, spre a se putea apropia de Dumnezeu, spre a descoperi acea pace deplină ce nu o poți afla decât în comuniune cu divinul.
Mănăstirea Sfânta Ana de la Orșova își sărbătorește hramul în 25 iulie, de Adormirea Sfintei Ana, mama Fecioarei Maria. Mama ziaristul Pamfil Șeicaru a purtat numele de Ana, numele unei femei sfinte.
Sfințirea mănăstirii a fost amânată o perioadă bună de timp, căci a izbucnit Al Doilea Război Mondial, iar ctitorul ei, ziaristul Pamfil Șeicaru, care s-a dovedit și un mare patriot, a fost trimis de Mareșalul Antonescu la data de 10 august 1944 la Madrid, într-o misiune ce viza pregătirea armistițiului cu puterile aliate. Astfel, el a fost nevoit să ia drumul exilului timp de treizeci și șase de ani. Ziua de 23 august 1944 îl găsește în Spania, în timp ce în țară este condamnat la moarte sub acuzația de „crimă de înaltă trădare“.
Un timp, mănăstirea a fost transformată în restaurant de către comuniști. Apoi, în anul 1990, în 2 decembrie, P.S. Episcop Damaschin Severineanu s-a ocupat de sfințirea ei.
În incinta mănăstirii se află un muzeu dedicat ctitorului Pamfil Șeicaru, muzeu inaugurat în anul 1995, în fostul restaurant al comuniștilor, dar și o bibliotecă. Tot în incinta mănăstirii, în pridvorul acesteia, se află mormântul ctitorului, reînhumat la data de 20 octombrie 2015.
Pamfil Șeicaru este și ctitorul Monumentului Eroilor de la Mărășești.
Anul trecut am vizitat Mănăstirea Sfânta Ana de la Orșova când iarna bătea în retragere. Indiferent de anotimp este un loc de o deosebită frumusețe, însă consider că și istoricul Mănăstirii Sfânta Ana ar trebui mai mult promovat, iar mănăstirea să fie vizitată și datorită istoriei sale bogate, nu doar pentru liniște, meditație și rugăciune, pentru natura edenică în mijlocul căreia își află locașul.