Ramona Müller
„Frumuseţea străluceşte pretutindeni” pare a spune un vechi castel care îşi recapătă strălucirea după câteva decenii de uitare. Situat la 65 de kilometri de Iaşi, Castelul din Miclăuşeni a fost construit de George Sturdza şi soţia lui Maria, fiica scriitorului Ion Ghica.
Cu un trecut răvăşit de filele istoriei, interiorul Castelului este nu numai o mărturie a unei familii importante în arborele genealogic al acestui popor, ci şi girul prezentului pentru generaţiile viitoare.
Pereţii pictaţi poartă amprenta Mariei, ea fiind o mare iubitoare de artă şi o talentată pictoriţă, în același timp. Vasile Alecsandri, care locuia aproape, era un oaspete drag al castelului, poetul dedicându-i multe versuri Mariei. Cât timp castelul a fost donat, Ecaterina, singura fată a cuplului Sturdza, a fost căsătorită cu Şerban Cantacuzino, neavând niciun copil; ea a rămas văduvă la câţiva ani de la nuntă. În timpul când se pregătea pentru viaţa monahală, a locuit într-o cameră foarte simplă.
Castelul a îndeplinit rolul de gazdă pentru numeroase serate culturale, familia fiind adepta evenimentelor artistice şi nicidecum a petrecerilor fastuoase. Salonul în care se primeau musafirii rămâne una dintre atracţiile Castelului Sturdza de la Miclăuşeni. Sobele bine păstrate funcţionau în acea vreme be baza principiului „circulaţiei fumului”, încălzind camerele adiacente. Servitorii aveau perimetrul lor bine delimitat de cel al boierilor, iar scara de serviciu, în formă de spirală, prin care erau serviţi cei bogaţi, era ascunsă.
Renovarea castelului dintr-un fost conac a durat 24 de ani începând din 1800. Se mai păstrează camera femeilor, cu un tunel secret care duce către mănăstirea satului. În timpul Primului Război Mondial, clădirea a fost folosită ca spital militar. Maria şi Ecaterina îngrijeau soldaţii, adevărate infirmiere, iar George Enescu le cânta răniţilor pentru a le alina dorul de cei de acasă.
Pe lângă colecţiile de tablouri, bijuterii, arme, documente şi piese arheologice de mare valoare, castelul adăpostea şi un fond impresionant de cărţi (circa 60 000 de exemplare). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, multe dintre cărţi au fost încărcate în camionul Apărării Naţionale. Altele au folosite pentru foc de către soldaţii ruşi, care au capturat prizonieri nemţi. Copertele volumelor lucrate din piele au fost transformate în opinci de către ţăranii moldoveni, în timp ce negustorii au folosit foile la împachetarea alimentelor.
Trecând de la depozit militar de explozibil în perioada comunistă, la spital pentru copiii cu dizabilităţi, afectat de două incendii severe în care au ars ultimele exemplare de mobilă veche, Castelul Sturzeştilor continuă să fie o bijuterie în inima Moldovei. Elementele arhitecturale fac din el o copie fidelă a castelelor feudale din Occident şi o filă remarcabilă din istoria României.
