Ramona MüllerRamona Müller
09.11.2021

Melcul fortificat în istoria stâncii de bazalt

Pe drumul care duce de la Brașov la Sighișoara, privirea îți este acaparată de un edificiu impunător care pare un străjer destoinic al întregii zone. Indicatorul te îndrumă să faci dreapta și să descoperi Cetatea Rupea.

Monumentul istoric își are originile de pe vremea dacilor. În Evul Mediu funcționarea sa a fost mereu legată de autoritățile specifice ierarhiei acelui timp: rege – voievod – castelan – scaun și autoritățile scaunale. În anul 1324, Carol Robert de Anjou cucerește cetatea, aceasta intrând sub autoritate regală. Curtea regală redă cetatea comunității, care consolidează zidurile și construiește o fântână. În anul 1599, trupele lui Mihai Viteazul, în drum spre Șelimbăr, asediază cetatea, deoarece comunitatea de aici nu era de acord cu unirea celor trei provincii românești (Transilvania, Moldova și Țara Românească), pentru care milita voievodul.

Cetatea este structurată în trei părți care se continuă una pe cealaltă: Cetatea de Jos, Cetatea de Mijloc și Cetatea de Sus. Fiecare dintre ele este datată în perioade diferite și are propriile ziduri. Componentele cetății urmează sectorizarea în funcție de colină. Turnurile au o identitate ce le trădează particularitățile în funcție de dezvoltarea lor istorică și scopul funcțional. Crenelajele în zigzaguri rectangulare (care nu s-au mai păstrat), merloanele semicirculare constituie elemente arhitectonice fundamentale. Ferestrele de tragere au forma unor fante simple, iar deschiderile pentru trageri dispun de unghiuri foarte largi baza zidurilor. Acestea sunt amenajate în nișe proeminente, cu aranjamente de piramide în trepte. Drumurile de strajă se disting în spatele zidurilor de piatră.

Cea mai veche dintre ele este Cetatea de Sus. Cetatea de Jos datează din secolul al XVII-lea și are ziduri groase de cinci metri. Tot în acest perimetru, după ce trecem de Turnul Porții de la intrare, distingem pe dreapta Turnul Slujitorilor și fântâna cetății (41 metri adâncime) terminată în anul 1613. În partea stângă se succed Magazia Militară, Turnul Slăninii și casa Paznicului.

Ca și în celelalte orașe săsești, Turnul Slăninii este una dintre cele mai importante atracții ale cetății, fiind construit pe trei nivele. Nivelul de sus era ocupat de camera de gardă pe timpul în care în cetate se aflau militari. Ulterior turnul și-a schimbat rolul funcțional. Aici, familiile de sași își păstrau rezervele de slănină pe câte un cârlig pe care era scris numărul casei, iar la sfârșitul săptămânii, după slujbă, un membru al familiei tăia rația necesară familiei.

Dincolo de centura de ziduri, Cetatea de Mijloc include Turnul Ungrei, Turnul Cercetașilor, Capela, Rondela, Turnul Pulberăriei, Camera Scaunului, Căsuțele A, B și D.

Turnul Cercetașilor este cel mai solid dintre turnuri. Construit pe trei nivele a reprezentat principalul fort al cetății. Astăzi are creneluri înrămate în cadru de lemn din stejar prevăzute cu dispozitive de închidere. Căsuțele datează din secolul al XV-lea în interiorul cetății. Până în secolul al XVII-lea erau aproximativ 100 de locuințe. În prezent, ansamblul de trei căsuțe (A, B și D) este singurul conservat până la nivelul acoperișurilor. De regulă, doar primul etaj era destinat depozitelor și atelierelor, numai etajul fiind amenajat pentru locuire.

Căsuța din vârf este situată în cel mai înalt punct al cetății și a fost menționată în diverse documente cu denumiri diferite: „Camera de sus” (1664) sau „Camera nouă” (1792). E posibil ca această construcție să fie amplasată pe locul unui vechi donjon ce apare într-o reprezentare grafică a întregii cetăți, din 1735.

Populată intens până în 1621, comunitatea de sași era un mic oraș în interiorul zidurilor, urmând ca în 1643 să fie părăsită, în urma unui incendiu puternic. La sfârșitul secolului al XVII-lea, sătenii aveau să se refugieze din nou aici, pentru a se apăra de Imperiul habsburgic. Ulterior, zidurile cetății au fost folosite drept refugiu în fața epidemiei de ciumă din Țara Bârsei. Grație fortificațiilor şi înțelepciunii dovedite de gospodarii cetății, Rupea nu fost atacată, cucerită sau jefuită în toate aceste secole.

Regimul comunist avea în plan refacerea cetății, însă nu s-a ajuns până aici. Un alt plan al aceluiași regim a fost de a demola și ultimele rămășite ale cetății, pentru a exploata bazaltul aflat în dealul pe care se află aceasta.

Renovată în 2012-2013 din fonduri europene, Cetatea Rupea a reintrat în circuitul turistic.

(sursa foto: http://printransilvania.ro/fantana-cetatea-rupea)