Ramona Müller 
Astăzi vă invit să facem o călătorie în timp, în curtea unei cetăţi dintr-o fostă capitală a Ţării Româneşti, Târgovişte.
Cum am fi ajuns astăzi la folosirea internetului şi a multiplelor aplicaţii fără strămoşul lui „neanderthalian” şi, anume, papirusul? Este evident faptul că mai apoi, tiparul a dus la ieftinirea cărţilor, care au revoluţionat societatea omenească, aceasta trecând într-o altă etapă de cunoaştere şi formare culturală. Pieţele publice nu mai sunt locul de lectură, acolo unde se citea din marii autori. Începea să se formeze individualitatea cititorului în funcţie de lectura aferentă.
Muzeul Tiparului şi al Cărţii româneşti este un obiectiv de marcă pe harta istoriei literare. Muzeul se găseşte în interiorul Curţii Domneşti din Târgovişte, în spatele Bisericii Sf. Vineri. Clădirea de azi a fost construită pe vremea lui Constantin Brâncoveanu pentru Safta, fiica lui, căsătorită fiind cu Iordache Creţulescu. Distrusă în urma unui cutremur casa a fost reconstruită din temelii la începutul anilor 1800. Mai târziu funcţionează ca internat şcolar, iar în timpul Primului Război Mondial aici a avut sediul comandamentul german. Muzeul este inaugurat la data de 11 mai 1967.
Orașul Târgoviște a fost al patrulea centru tipografic de limbă slavonă după Veneția, Cracovia și Cetinje, și primul în spațiul sud-est european. Aici a fost tipărită și prima traducere în limba slavonă a lucrării „Urmarea lui Hristos/Imitațiunea lui Cristos”, de boierul cărturar Udriște Năsturel, cumnatul domnitorului Matei Basarab.
Muzeul este amenajat la parterul clădirii şi exponatele sunt cuprinse în cinci camere. Traseul începe cu prezentarea primelor forme şi suporturi de scriere, apoi cu momentul inventării tiparului cu litere mobile şi răspândirea lui în Europa. Prima carte scrisă pe teritoriul României apare în 1508, este scrisă în slavonă şi de către Ieromonahul Macarieşi se numeşte “Liturghier”. Se succed cărţile “Octoih” şi “Evangheliar”, scrise de acelaşi autor. Aceste trei cărţi sunt cele mai vechi cărţi tipărite pe teritoriul României.
La vremea respectivă, în Valahia, biserica se împotrivea tipăririi cărţilor în altă limbă decât cea slavonă, aceasta fiind limba bisericii şi a culturii. Diaconul Coresi, tipograf originar din Târgovişte îşi doreşte să tipărească în limba română, considerând că e “mai bine a grăi cinci cuvinte într-o limbă înşeleasă, decât zece mii de cuvinte într-o limbă străină”
Munca de tipar consta din xilogravură și necesita eforturi deosebite. Fiecare pagină trebuia sculptată în lemn. Pentru aceasta Coresi folosea 10-20 de ucenici, pe care îi amintea în prefața cărților editate de el.
Scrierile lui Dimitrie Cantemir, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri sau Dimitrie Bolintineanu îmbogăţesc colecţia muzeală. O veche tiparniţă ce datează din secolul XVIII alături de manechine, care exemplifică etapele necesare pentru tipărirea unei cărţi, fac din acest loc unul special prin exponatele istorice şi artistice. O mărturie a civilizaţiei unui popor, exprimată printr-unul dintre cele mai profitabile meşteşuguri, tiparul.
Cartea este o bijuterie pentru cel care îi cunoaşte valoarea. Cartea este un mărgăritar. Cum însă Târgovişte ascunde încă multe alte poveşti, tot în interiorul Curţii Domneşti s-au descoperit şi alte comori.
În această lună sunt scoase în evidență o serie de bijuterii care ilustrează un exemplu de înfrumusețare a unei jupânese de la Curtea domnească din Târgoviște, din perioada secolelor XVI-XVII, reunite sub titlul „Podoabe ale jupâneselor de la Curtea Domnească din Târgoviște – un ev mediu feminin”.
Până pe 16 aprilie, turiștii pot vedea la Muzeul Tiparului și Cărții Vechi Românești, la doar 80 de kilometri de București, o vitrină cu exponatele descoperite în urma săpăturilor din 2018 din cimitirul bisericii Sfânta Vineri.
Scopul principal al acestei inițiative este de a aduce în prim-plan descoperiri arheologice recente, întreprinse în fosta capitală a Țării Românești, la Târgoviște, unele artefacte fiind scoase la lumină chiar dintre zidurile de incintă ale fostei curți domnești, mai exact din zona Bisericii Sfânta Vineri. Cimitirele medievale, la rândul lor, deși e cam nefiresc a le considera ca făcând parte din peisajul urban contemporan, mai ales atunci când nu mai sunt vizibile, conțin adesea mai multă istorie decât ne putem închipui.
Acesta reprezintă și motivul pentru care am ales să expunem, în context arheologic, câteva piese provenite din mormintele aparținând cimitirului bisericii Sf. Vineri. Cercetarea arheologică exhaustivă a unui cimitir medieval târgoviștean presupune o cursă aproape nesfârșită într-o enciclopedie genealogică. Din vremea lui Vladislav al II-lea, poate chiar mai devreme și până la Sfinții Martiri Brâncoveni, curtenii și-au găsit aici un loc de veci… aproape de palat, lângă domn și Domnul.
Aici a fost îngropată și M4/2018, personajul principal al expoziției, denumită astfel conform unor indici arheologici. Numele nu i-l știm. Crucea s-a pierdut, precum și urmele mormântului ei. Poate că M4 a fost îngropată în hainele sale de curte. Cele mai frumoase haine ale unui vieți, poate la fel frumoase. I-am respectat istoria, încercând o reconstituire a dispunerii podoabelor ce țineau de acoperământul capului, spune Minodora Cârciumaru, unul dintre realizatorii expoziției.
Podoabe precum cercei, paiete (peste 600 de bucăți) prinse de o bonetă acoperită cu un văl de pânză, obiecte decorative de tipul coroniței – 21 exemplare, un inel ș.a., sunt amplasate într-o formă inedită, dar determinată doar de realitatea surprinsă arheologic. Prin unitatea stilistică, decor și cromatică, ilustrează un exemplu de înfrumusețare a unei femei de la Curtea domnească din Târgoviște, din perioada secolelor XVI-XVII.
Îmbinarea perfectă a literei cu frumuseţea mărgăritarelor feminine. Tu ai vizitat acest muzeu?
