Ramona Müller 
Să ghicim în palmă! Dacă desfaceți degetele palmei stângi, veți vedea cum linia destinului se intersectează cu linia vieții! Iar acum, imaginar suprapuneți pe hartă, la nord de Mureș palma desfăcută… vom descoperi astfel, în vestul României, Munții Apuseni!
Așa recunosc elevii mei de clasa a VIII-a localizarea geografică a acestor minunați munți. M-au fascinat dintotdeauna, atât datorită istoriei milenare și legendelor numeroase, dar mai ales datorită complexității peisajului carstic. Moții sunt oameni dârzi și cumpătați, trăind simplu în ținutul Țării de Piatră, în satele risipite, unde parcă îngerii au țesut verdele brazilor și casele simple odihnesc printre pășunile cosite.
Peșterile și cheile sunt fenomene carstice, iar astfel de formațiuni abundă în relieful Munților Apuseni. Apa meteorică (apa de ploaie) se infiltrează prin fisurile montane formând goluri subterane și creând de-a lungul mileniilor, peștera.
În inima acestor munți, Ghețarul de la Scărișoara are propria lui legendă, ascuns în pădurile mirifice ale Apusenilor. Amplasat pe teritoriul comunei Gârda de Sus, pe valea Arieșului Mare, la 1165 metri altitudine, se poate ajunge atât cu mașina, dar și la pas. Eu, fiind iubitoare de natură și drumeții, am ales varianta de mers pe jos (aproximativ 11 km) pentru a vizita Peștera Scărișoara, această minune unică la noi în țară, și nu numai! Senzațiile sunt copleșitoare: peisajul rupt din basme îți invadează sufletul și te afundă în liniște, pășunile așteaptă animalele la păscut; ici-colea ai senzația auditivă a unui vechi tulnic ce coboară în sunet prelung de pe culmile înțelepte. Aici am trăit senzația absolutului, a identității personale, aici timpul se măsoară în bunătate și spațiul în dărnicie, adevărată desfătare pentru suflet! Am întâlnit maghiari și germani cu care am gustat o horincă, urându-ne toate cele bune! Aici mi-am legănat gândurile matinale într-o hintă.
Se spune că în această peșteră exista un balaur, pe numele său Solomat, care a fost blestemat de o vrăjitoare să trăiască veșnic în acest fel, vraja rupându-se doar dacă o fecioară s-ar fi îndrăgostit de el. În vremurile acelea, Solomat trăia pe pământ, dar sătul de a fi hulit de oameni, s-a retras în măruntaiele pământului. A început să fure fecioare pentru a dezlega vraja. Cobora în satele moților înainte de sărbătoarea Târgului de Fete de pe Muntele Găina și înainte de Anul Nou, când dihania o fura ”pe cea mai cea” fecioară din sat și o aducea în castelul lui de gheață. Fetele îngrozite cădeau pradă morții, refuzând a se dărui împielițatului. Până într-o zi, când conform procedurii de rutină, balaurul de gheață a răpit o fecioară moață, aceasta îndrăgostindu-se iremediabil de fioroasă creatură (n.m Frumoasa și bestia, în variantă autohtonă). Dar, românul este român, probabil și vrăjitoarea din povestea noastră, mai mult ca sigur! În timp ce se dezlega vraja, scorpia transformă blestemul, văzând dragostea sinceră dintre cei doi, într-un ”serial”, dezlegarea de blestem avea să se facă ”picătură cu picătură”, an după an. Lacrimile fetei curg vertical, în sus, iar trupul balaurului de gheață se topește pentru a învinge într-o îmbrățișare blestemul infamiei! Așa a luat naștere Ghețarul de la Scărișoara…
Conform studiilor, această îmbrățișare va mai dura circa 900 de ani. Apoi, ghețarul va dispărea… păcat…
Când te gândești că are o vechime de aproape 4000 de ani (Decebal e scris în urme glaciare) și că volumul total al blocului de gheață este posibil să depășească 112 000 metri cubi, ceea ce ar însemna depășirea ghețarului Dobsinska din Slovacia – declarat cel mai mare ghețar subteran din lume! Păi!? E posibil să avem să avem cel mai mare ghețar subteran din lume. Și asta se întâmplă în România…
Recomand o mie de inimi românești, chiar mai multe pentru turismul nostru. Dar când linia destinului se intersectează cu linia inimii, nodul gordian al României mele se dezleagă în chiromanția moților, în Apuseni, pentru că sunt mai cu moț.
(sursa foto: campeniinfo.ro)
