Ramona Müller 
La apus se închid porțile cetății. Nimeni nu intră, nimeni nu iese, nimeni nu face focul. Chindiile încetează.
Un turn, ca un far, numără clipele eternității din ceasornicul vechi al urbei. Turnul Chindiei, căci despre el este vorba, a rămas din vremurile apuse până în prezent simbolul orașului Târgoviște. Fie că a păstrat tezaurul Munteniei, fie că a fost închisoare pentru cei condamnați, rolul turnului s-a modificat de-a lungul timpului. Față de perioadele în care era folosit ca punct înalt de observare, acum orizontul este mult mai larg, la propriu și la figurat. Alte vremuri, turnul rezistă. Multe fenomene astronomice, precum eclipse de lună și de Soare, traiectorii ale cometelor și alinieri de planete sunt analizate de la înălțimea de 27 metri a binecunoscutului turn. O adevărată chindie (ospăț) a cerului.
Felinar, ceasornic, închisoare sau pridvor al bisericii, Turnul Chindiei își leagă începuturile de Vlad Țepeș. Înalt de 27 de metri, el este alcătuit dintr-o bază de forma unui trunchi de piramidă, din piatră, din care se ridică un corp cilindric din cărămidă, al cărui diametru măsoară nouă metri.
Construcția are trei etaje, din care ultimele două sunt marcate la exterior de deschideri în arc frânt și de balcoane sprijinite pe console de piatră. Accesul până la partea superioară a turnului se face cu ajutorul unei scări interioare, în spirală, situată pe axul vertical.
Un singur turn, rămășiță din vestita curte domnească se înalță trist și singuratic pe deasupra acestor grămezi de ruine. Acest turn e scump românilor, ca un monument care le vorbește de timpul lor de glorie și mărire. El a fost martor la atâtea triumfuri. El a văzut, unul după altul, pe Mircea cel Bătrân, Dracula-vodă, Vlad Țepeș, Radu cel Mare, Radu de la Afumați, Mihai Viteazul și Mateiu Basarab, toți voievozii noștri cei mari și vestiți în pace și războiu. (Nicolae Bălcescu)
